Recenzie „Nopti la Monaco”

Autor: Natasa Alina Culea
Editura: Librex
Numar pagini : 261
An aparitie : 2016
Stelute pe Goodreads: 5

Multumim autoarei Natasa Alina Culea pentru exemplarul oferit  ❤

Recenzie:

Recunosc ca m-am atasat  de Nicoleta Dragomirescu inca de la primul rand. Daca ati intreba pe oricine altcineva, v-ar spune ca emotiile personajului ar fi de vina, sau felul in care gândurile lui sunt insirate pe hartie. Dar, daca ma intrebati pe mine, sursa acestei „legaturi” pe care nu am crezut-o posibila sta numai in…nume. Da, ati citit bine! (Trecem peste faptul ca aceasta replica suna ca cea de la Teleshopping =)))) Si, da, ne cheama pe amandoua la fel. Am fost incanta si placut surprinsa, insa mi-a fost si frica: frica de recunoasterea propriei mele persoane, frica de a nu-i fi spulberat destinul „sulfletului” meu,  dintr-o alta lume, un univers din multiversul fictiunii.

„Nu, nu vreau si nu  ma regasesc in personaj”, mi-am spus eu, cu  o voce hotarata, pe la pagina 20. Adevarul pur era ca nu voiam povestea  ei, tragica pana atunci , sa imi fie cioplita, fara voia mea, pe destinul unei fiinte de care ma simteam aproape responsabila. Imi venea sa intru, cu forta, printre randuri, sa o scap de ce stiam foarte bine ca urmeaza. Câtă inocenta, câtă ura, câtă durere fara perdea, pe care am simtit-o din plin.

Am avut un moment in care am iesit din pielea alter-ego-ului meu si am privit totul cu ochi critic, din „afara”:  nu pentru ca mi se parea ceva ciudat sau fortat, ci pentru ca nu imi venea sa cred realitatea povestii, care ai fi putut fi gasita chiar si in familia tipului care statea langa mine un autobuz. Ciudat, nu? E ciudat cand ai asa o dorinta sa apuci strans lumea in care traiesti de o mana si sa ii tipi in ureche: „CE DRACU SE INTAMPLA !?  ”

Asa am trait eu propriul nume, cu alte nuante ,  asteptam izbavirea Nicoletei, cu o soarta atat de nesuferita.

„IN SFARSIT!”, am strigat cand am primit , cu bratele deschise , prezenta unei posibile iubiri salvatoare: Carlos. Doamne, cât de mult il iubesc

„Dragul meu, esti un nostalgic incantator. Eu inca ma lupt cu o viata care, pentru mine, este un risc total, cu un Dumnezeu caruia ii place sa parieze si sa joace la ruleta. Inca Il caut.”

Recunosc, cu ochiul meu „critic”, la inceput, când l-a intalnit pe Carlos sau pe Don Giovanni, am crezut ca „dam” intr-un Fifty Shades of Grey, si chiar mi-ar fi tradat asteptarile, daca pot spune asa (nimeni nu vrea un cliseu, pana la urma: tarancuta care pleaca de la oras si descopera „mina cu aur si iubire” a unui milionar controversat). AM FOST DEPARTE DE ADEVAR!

Pot spune, cu toata inima, ca povestea asta a fost o intreaga rasturnare de situatie =)))) O urasc pe Larisa, o iubesc pe Nika si lupta pe care a dus-o pentru iubire, dar si pentru demnitate si o viata buna 🙂

Jur ca as vrea si continuare! Prea m-a lasat cu gânduri de omor pentru Larisa asta =))))

In incheiere, as vrea sa adaug faptul ca este printre cele mai bune carti pe care le-am citit, dar si faptul ca  nu m-am asteptat la atat de mult din partea ei. Un must-read ❤

„-Mai vorbeste si tu cu el, ca pe mine ma dor mainile de atata vorbit!”

„-Nu sunt sigura.Vin niste iguane seara pe aici. Chiar imi sunt dragi. Si tu imi esti drag cateodata .”(din capitolul citate preferate =)))

~Nico~

Publicitate

5 gânduri despre „Recenzie „Nopti la Monaco”

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: