Recenzie „Jurnalul Annei Frank: 12 iunie 1942-1 august 1944”

Titlu: Jurnalul Annei Frank (12 iunie 1942-1 august 1944)
An aparitie: 2011
Autor: Anna Frank
Categoria: Biografii
Colectie: Memorii Jurnale
Editura: HUMANITAS
Format: 200 x 130
Nr. pagini: 392
Traducator: Gheorghe Nicolaescu

Descriere: 

Povestea tragica a Annei Frank e bine cunoscuta. Impreuna cu familia ei si alti cunoscuti evrei, Anne a stat ascunsa timp de doi ani (6 iulie 1942–4 august 1944), de teama deportarii in lagar, in asa-numita Anexa a sediului firmei patronate de tatal sau, in Amsterdamul ocupat de germani. Avea 13 ani cand a intrat in Anexa. A tinut aici un jurnal (inceput anterior, in 12 iunie 1942), devenind la un moment dat constienta ca el va reprezenta un document important dupa ce razboiul se va sfarsi. In 4 august 1944, asadar nu mult dupa debarcarea Aliatilor in Normandia, cand finalul recluziunii parea foarte aproape, Anne si ceilalti sapte locatari ai Anexei sunt arestati si mai tarziu deportati cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu exceptia lui Otto Frank, toti vor muri. Anne si sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen in februarie sau martie 1945. Eliberat din lagarul de la Auschwitz, tatal Annei va publica si va face cunoscut in toata lumea jurnalul fiicei sale.

Anne Frank este un nume familiar chiar si pentru cei care nu au citit Jurnalul. Il poarta strazi, scoli de pe toate meridianele. Il poarta mult vizitatul muzeu din Amsterdam si fundatia care l-a organizat in imobilul unde se afla Anexa secreta.
Anne Frank si jurnalul ei figureaza pe mai toate listele de excelenta ale veacului XX privitoare la personalitati si la carti – Cei mai importanti oameni ai secolului, Cele mai bune carti publicate in secolul XX, Operele literare definitorii pentru acelasi secol, ca sa numim doar cateva din multele topuri stabilite de specialisti, de ziaristi ori chiar de marele public.
Din 1947, cand s-a publicat pentru prima oara in Tarile de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus in peste 65 de limbi. S-a vandut in intreaga lume in peste 30 de milioane de exemplare.
La celebritatea Jurnalului au contribuit neindoielnic adaptarile sale teatrale si cinematografice, faptul ca a devenit materie de studiu in multe scoli din lume, ca a fost obiectul unor analize subtile, dar si tinta unor vehemente atacuri.

„Era o tanara scriitoare minunata. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei. Parca ai vedea, la viteza marita, un film cu un fat care capata brusc chip si incepe sa stapaneasca lucrurile… dintr-odata, descopera reflectia, brusc, face portrete, schite de personaje, si iata lungi intamplari complicate, povestite atat de frumos, incat par sa aiba in spate zeci de ciorne. si fara intentia otravita de-a fi interesanta sau profunda. Este ea insasi… Ardoarea, spiritul care o anima  mereu activ, punand mereu lucrurile in miscare… E ca o surioara pasionala a lui Kafka, este fetita lui pierduta.“ (Philip ROTH, The Ghost Writer)

Recenzie:

Jurnalul Annei Frank reprezinta pentru mine ceva mai mult decat o carte. Reprezinta… sa-i zicem un pasaj spre o alta lume, spre un alt gen literar (unul pe care nu obisnuiam sa-l citesc, cel putin pana acum).
M-a impresionat foarte mult povestea Annei, o poveste care, din pacate, este trista. O poveste care m-a facut sa privesc altfel, decat pana acum, acele vremuri, iar aici ma refer la Germania nazista si la tot ce inseamna Hitler (pentru mine Hitler este sinonim cu moartea; Hitler, inca de cand am auzit pentru prima oara de el si de ororile pe care le-a cauzat unor oameni nevinovati, mi–a provocat repulsie ).
Jurnalul Annei Frank  este povestea unei fete de 13 ani, istoria unui copil maturizat mult prea devreme, maturizat de vremurile grele in care traia, istoria unui copil care a invatat mult prea devreme ce inseamna razboiul, a unui copil care a trebuit sa plateasca cu sange dementa unui… „om” (sunt sigura ca multi evrei, si nu numai, s-au regasit cate putin in memoriile Annei).
Anna, impreuna cu familia ei si anumiti prieteni de familie (sa le spunem asa), presati de vremurile grele in care traiau (aici ma refer la Hitler si la nazism), dupa ce tatal ei primeste o citatie, sunt obligati sa plece si sa se ascunda intr-un loc numit Anexa.
M-am regasit in personajul Annei, in trairile ei (nu in cele legate de razboi sau asa ceva), in sentimentele ei, uneori contradictorii.

„Nu-mi spuneam decat: <<Trebuie, trebuie, trebuie…>>”

Au fost, bineinteles, si personaje care nu mi-au placut (sau care mi-au displacut pe parcurs, dar nu de la inceput), ca de exemplu familia Annei. Mi-a displacut atitudinea pe care au avut-o fata de ea, mi-au displacut „diferentele” pe care parintii sai le faceau intre ea si sora sa, Margot (probabil pentru ca stiu cum e).
Mi-a placut mult cum Anna si-a facut din jurnalul ei o/un prieten(a) (inca nu mi-am dat seama :)), pe care l-a numit Kitty (poate ca unora li s-ar parea ciudat, dar mie mi s-a parut dragut).
Pe parcursul cartii, Anna are pasaje in care se simte vinovata. Vinovata fata de prietenii ei, prienteni care ar putea, sau nu, sa fie morti, in timp ce ea era „bine mersi”. Aceste momente m-au facut si pe mine sa sufar, sa vreau sa-i fiu alaturi Annei , sa o „zgudui” putin si sa-i spun ca nu e vina ei. Asta e ceva nou pentru mine!
Aceasta carte m-a facut sa privesc din alta perspectiva vremurile naziste, m-a facut sa-mi schimb perceptiile, parerea despre oameni si, mai ales, despre cum acestia se pot schimba („cameleoniza”, in capul meu suna mai bine) in situatii dificile. Este o carte emotionanta, o carte care (parerea mea) ar trebui introdusa in programa scolara (daca nu la limba romana, macar la istorie). Este o carte din care se pot invata multe, este o poveste de viata a unuia dintre oamenii supusi nenorocirilor cauzate de… Hitler (mi-e scarba de numele lui si de el, nu pot intelege de unde atata ura).
Jurnalul Annei Frank nu este nici pe departe o lectura usoara. Este genul acela de carte pe care vrei sa o termini, dar de fapt nu vrei :)))

„Hartia este mai rabdatoare decat oamenii.”

“Women should be respected as well! Generally speaking, men are held in great esteem in all parts of the world, so why shouldn’t women have their share? Soldiers and war heroes are honored and commemorated, explorers are granted immortal fame, martyrs are revered, but how many people look upon women too as soldiers?…Women, who struggle and suffer pain to ensure the continuation of the human race, make much tougher and more courageous soldiers than all those big-mouthed freedom-fighting heroes put together!”

“Although I’m only fourteen, I know quite well what I want, I know who is right and who is wrong. I have my opinions, my own ideas and principles, and although it may sound pretty mad from an adolescent, I feel more of a person than a child, I feel quite indepedent of anyone.”

Timp de doi ani, Anna indurat suferinta, lipsa parintilor (pentru ca desi erau acolo, nu erau de fapt), neatentia, rautatea … si toate astea in tacere 😦

“I think a lot, but I don’t say much.”

Jurnalul Annei Frank este o carte plina de sentimente, care, cu siguranta, merita citita cel putin o data 🙂
Eu i-am dat 5 stelute pe Goodreads, le-a meritat din plin ❤

~Mădă~




5 gânduri despre „Recenzie „Jurnalul Annei Frank: 12 iunie 1942-1 august 1944”

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: