Recenzie „Fata de la nord de ziuă”, de Alexandru Voicescu

„Era un alt el, atunci. Altcândva. Altcândva poate să însemne şi niciodată. Putem uita, iar aşa ne prefacem şi că nu am ştiut niciodată cine am fost înainte.”

Titlu: Fata de la nord de ziuă
Autor: Alexandru Voicescu
Nr. pagini : 270
Editura: Herg Benet
Anul aparitiei: 2016

PREZENTARE:
După moartea tragică a soţiei sale, Gérard—un profesor francez de istorie a artei— decide să se retragă o perioadă în nordul îndepărtat la Europei. Liniştea pe care o caută în meditaţie printre fiordurile Norvegiei este întreruptă de întâlnirea accidentală cu o tânără ce urmează cursurile unei stranii şcoli locale de fotomodele, a cărei deviză este „Sine Anima”.

RECENZIE:
Fata de la nord de ziuă, de Alexandru Voicescu, este cea de-a doua carte publicată a autorului. Acesta, la fel ca şi in Malad – prima sa carte, mizează (ca să zic aşa) pe acea undă de mister ce are rolul, „menirea”, de a ţine (deşi aceasta nu este cea mai bună exprimare), tocmai până la final, cititorul în suspans.
Cu o poveste mai „digerabilă” (da, ştiu cum sună chestia asta) faţă de Malad, trebuie să recunosc că Fata de la nord de ziuă este un pic mai greoaie decât cealalta carte a autorului. Am avut, la un moment dat, tendinţa de a o abandona, lucru ce mi se întâmplă destul de rar. Ce-i drept, în momentul în care am început să o citesc, încă încercam să-mi revin după Malad, care m-a bulversat şi m-a facut să mă gândesc la sensul vieţii :))
Cartea prezintă povestea lui Gérard – un profesor francez de istorie a artei, care, după moartea tragică a soţiei sale, decide să se retragă o perioadă în îndepărtatul nord al Europei.

„Vocea ei fusese aproape dintotdeauna în propria lui voce, nu avea cum să uite acea voce care era a lui, până la urmă, care îi stătea cuminte pe inimă, cunoscută, recunoscută din orice, de oriunde, independentă de lumea cealaltă, de nişte ceilalţi care nu erau ei, ci restul de ceilalti. Fuseseră doi. Acum era unul.”

După ce, în timpul unei mediaţii printre fiordurile Norvegiei, suferă un accident (care, dacă mă întrebi pe mine, seamănă izbitor cu o tentativă de sinucidere, una care a eşuat), acesta este salvat de o tânără ce urmează cursurile unei şcoli (ciudate) locale de fotomodele, a cărei deviză este „Sine Anima”.
Şi de aici începe povestea propriu-zisă :))
Şcoala respetivă, Colegiul Angello – după cum vom afla mai încolo, este o şcoala ciudată, aflat într-un loc nu foarte accesibil, fără ferestre şi plin de lumini albe şi orbitoare.

„Prea mult alb. Atât de mult alb! Până şi visele ne sunt albe.”

Fata (tânăra ce il salvează pe Gérard), îi vom spune aşa pentru că nu are un nume propriu (mă rog, este mult mai complicat decât atât), este un personaj cheie în toată această poveste. Nu ştiu de ce, dar ţin să o asemăn cu un suflet chinuit (sau ceva foarte apropriat e acest lucru), ce simte închis în această lume rece, lumea ei fiind reprezentată de Colegiu.

„Sunt o piatră, o piatră care simte tot ceea ce este şi care nu se mişcă în bătaia niciunei tornade. Sunt o piatră de gheaţă şi nimic nu mă poate sparge…”

„Era un sentiment cumva nou, ceva ce nu mai experimentase pe de-a întregul până atunci, un amestec de curiozităţi, frică şi dorinţă. Şi era un sentiment viu, născut în timp ce era treaza. nu în somn.”

Ceea ce am observat la autorii români (la unii dintre cei pe care i-am citit, nu la toţi, să nu generalizez) este că filozofează (nu ştiu dacă chiar există cuvântul acesta) mult în cărţile lor. Şi nu spun că mă deranjeză, din contră! Doar că uneori nu pot înţelege ceea ce au scris, ce au vrut să spună acolo. La fel s-a întâmplat şi cu această carte, au existat momente în care, efectiv, trebuia sa citesc de doua ori pentru a înţelege ceva :)) Cred că acesta a fost şi motivul pentru care am vrut să renunţ la ea! Mă bucur că nu am facut-o!
Povestea este prezentată în două parţi şi maniere diferite. Dacă în prima parte ne este prezentată (pe alocuri, ce-i drept) Norvegia, în cea de-a doua parte Franţa anului 1931 îşi impune prezenţa.  Trecerea de la prezent la trecut a fost facută pe nesimţite, a fost o transpunere lină, fără obstacole :))
Gérard este, de data aceasta, un pictor înfocat, obsedat de un Album cu 40 de fototgrafii, una dintre ele lipsind.
Alături de Jean Pierre (prietenul său) şi Môme (fata), Gérard încearcă să găsească fotografia ce lipseşte.

„Ea, luptându-se cu tenebrele fiecărui om pe lângă care trecea, siluită de neșansa de a simți prea intens și fără oprire, ea, un copil pierdut în mijlocul unui carusel din care nu se puta da jos niciodată, rotindu-se la infinit. Môme.  Mi se spune Mme, și cât adevăr în acest nume ! Pentru că eu, cea adevărată, am murit demult, iar la suprafață nu a mai rămas decât copila pierdută în lume.”

Schimbări de situaţie, prietenii false, mister, dragoste, lucruri ce nu sunt ce par a fi etc. Asta (şi mult mai mult) ne oferă autorul în cele 270 de pagini ale cărţii.
Fata de la nord de ziuă este o carte ce merită citită şi recitită (la fel ca Malad ), o carte la care te vei gândi mult timp după ce ai terminat-o. Este o carte pe care v-o recomand cu drag ❤

Cartea poate fi comandată de aici:
http://www.hergbenet.ro/carte/fata-de-la-nord-de-ziua-alexandru-voicescu

5 gânduri despre „Recenzie „Fata de la nord de ziuă”, de Alexandru Voicescu

Adăugă-le pe ale tale

  1. Mi-a placut prezentarea pentru ca a fost sincera. Cu bune si cu rele. Multumesc pentru recomandare! N-ar strica o revizualizare a articolului pentru a corecta micile greseli de ortografie strecurate, cu siguranta, din greseala.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Am citit cartea scrisa de Alexandru Voicescu si mi-a placut mult. Ca si tine, initial am lasat cartea pentru ca subiectul mi se parea greoi. Ulterior am revenit si am inceput sa inteleg sensul cartii. Te pune pe ganduri, aduce in discutie mituri si fantezii din cultura mai multor popoare. Este chiar interesanta.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: