Recenzie „Inima mea și alte găuri negre”

Autor: Jasmine Warga
Editura: Herg Benet, colecția Passport
Număr pagini:324
Rating: 5 steluțe ❤
Timp aproximativ de citire: 1-2 zile;

Descriere:

„Aysel, o adolescentă de șaisprezece ani pasionată de fizică, este obsedată să-și planifice sinuciderea. Cu o mamă care nici nu o poate privi fără să se cutremure, colegi răutăcioși și un tată a cărui crimă a dat peste cap micul oraș, Aysel este pregătită să-și transforme „energia potențială” în neant.

Este doar o problemă, însă: Aysel nu e convinsă că are curajul s-o facă singură. Dar odată ce descoperă un site cu o secțiune care se cheamă Parteneri pentru Sinucidere, Aysel crede că a găsit soluția: un adolescent cu pseudonimul FrozenRobot (aka Roman), bântuit de o tragedie de familie, își caută și el partener.

Deși Aysel și Roman nu au nimic în comun, în scurt timp ajung să-și găsească fiecare locul în viața distrusă a celuilalt. Pe măsură ce planul lor de sinucidere începe să capete contur, Aysel se întreabă dacă într-adevăr vrea să meargă până la capăt. În cele din urmă, ea trebuie să aleagă între dorința de a muri și încercarea de a-l convinge pe Roman să trăiască, pentru a-și descoperi „energia potențială” împreună. Numai că Roman ar putea să nu se lase convins.”

Părere preferată:
„Cu o inteligență ieșită din comun și o sensibilitate dusă la extrem, Warga ne dăruiește un roman care are melodicitatea lui Mozart, logica fizicii avansate și perspectiva corectă pentru a vedea legătura dintre ele. Este ceva complet nou, o carte frumoasă, care te mișcă și care în mod neașteptat este o pledoarie pentru viață.“
— Chris Lynch —

Recenzie:

        Am privit cartea asta ca pe un ciob de sticlă – cu o poveste a cărei realitate este foarte greu de înghițit pentru noi, oamenii care nu se lovesc pe parcursul vieților lor foarte liniștite și aproape perfecte de  rânduri de ziduri din piatră care ar împiedica orice fință cu rațiune și simțire să se dezvolte și să se iubească, o poveste atât de tulburătoare, atât de imperfectă prin mesaj, încât o privești în ceață, printre lacrimi, o poveste a cărei existență și folosință pentru providență este greu de înțeles pentru un om ca mine ce nu poate percepe intensitatea suferinței lui Aysel, așa cum nu aș putea înțelege nici utilitatea unui ciob de sticlă. Cartea aceasta nu este despre o poveste de dragoste, nu este în niciun caz clișeică, nu este o lectură ușor de citit pentru oamenii care văd și simt cu sufletul. Am avut momente în care mi-a venit să țip, să urlu, să plâng cu ea în brațe, să o arunc de perete  cu ura unei ființe cu inima proaspăt rănită, am avut clipe de pură bucurie și speranță, clipe care nu îmi imaginam că pot încăpea ( nici măcar îndesate și trăite în viteză! ) în viața unui om.

„Pun pariu că dacă mi-ai despica acum stomacul, limaxul negru al depresiei s-ar târî afară. Psihologii de la școală adoră să spună „Doar gândește mai optimist!”, dar asta e pur și simplu imposibil atunci când ai chestia asta în interiorul tău.”

Incipitul îți dă o palmă demnă de o acțiune fără rezerve – planificarea unei sinucideri, cu toți pașii necesari pentru siguranța ducerii ei la capăt: un partener, mai ales, care să țină spiritul motivațional la cote maxime, cu care Aysel să împărtășească umorul negru al unei astfel de despărțiri de lumea și trecutul ei dureros, cu care să facă acest ultim pas ca la carte. Cât mai oficial, cât mai formal, Aysel nu se sfiește să bată în cuie decizia propriei morți  ( care, am crezut eu, este menită numai să îți ofere un fel de formă de control al vieții, dar și influențarea celor din jur – o altă formă de răzbunare ).  FrozenRobot îi stârnește interesul și, astfel, stabilește o întâlnire cu acest misterios adolescent. Roman, pe numele lui adevărat, îi va da lumea peste cap lui Aysel. Nu, nu printr-o dragoste tumultoasă, de necontrolat, ci prin  o profundă înțelegere și regăsire sufleatească, care ar putea schimba cursul destinului amândurora într-o secundă: de la moarte, la o luptă pentru supraviețuire, de la resemnare, la trăit maxim. Deciziile sunt luate după impulsuri de moment, așteptări și secrete se prăbușesc în acest hău al așteptării aparent fatale.

„Se uită la mine și inima mi se strânge și am senzația că în orice clipă ar putea exploda. Ar putea să se spargă de la prea multă iubire sau de la lipsa ei totală, ambele în același timp.”

Mi-au căzut lacrimile printre rânduri, am înnebunit de atâta suspans  și amuzament crud și am fost complet dată peste cap de întorsăturile de situație la care nu mă așteptam. Am simțit cum toată această lecție de viață este ruptă direct din straturile dure și neiertătoare ale realității, fără vreo invitație specială care să te pregătească pentru ce urmează, exact așa cum decurge și viața fiecăruia dintre noi. Inima mea s-a lăsat cuprinsă cu totul de această „gaură neagră” a poveștii lui Aysel, din care nu mi-am mai dorit să ies. Lăsați-vă și voi inimile să pice în această „capcană” – cu siguranță nu veți regreta!

  „Gaura neagră care este în locul inimii mele se oprește pentru o secundă, aspirând tot aerul din plămâni. „

      „Pot simți totul. Și vreau să continui să simt totul. Chiar și chestiile îngrozitoare, oribile, dureroase. Pentru că să simți lucruri înseamnă să știi că ești în viață.”

Mulțumesc Editurii Herg Benet pentru exemplarul oferit! ❤ Cartea se poate achiziționa de aici: http://www.hergbenet.ro/carte/inima-mea-si-alte-gauri-negre/

-Nico-

Publicitate