„Câteodată bunătatea poate fi exprimată într-un mod stângaci. Dar e mult mai sinceră în stângăcia ei decât toată distincţia domnilor despre care ai citit în cărţi.”
Titlu: Printre tonuri cenuşii
Titlu original: Between Shades of Gray
An apariţie: 2014
Editura: Epica
Nr. pagini: 320
PREZENTARE:
”Puţine cărţi sunt minunat scrise; şi mai puţine sunt cu adevărat importante; acest roman întruneşte ambele calităţi.”
– THE WASHINGTON POST
Glasul unei fete rupe tăcerea istoriei.
Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiică de rector universitar, se pregăteşte să urmeze din toamnă cursurile Şcolii de Arte din Vilnius, şi aşteaptă cu nerăbdare vacanţa de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri ameninţătoare se aud la uşă, iar din acel moment viaţa ei şi a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliţia secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei şi pe frăţiorul ei mai mic. Cei trei sunt evacuaţi din căminul lor şi târâţi în vagoane de transportat vite, descoperind curând că destinaţia lor era Siberia. Despărţită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care reuşeşte să le expedieze în secret, din mână în mână, sperând să ajunga în lagărul unde este el încarcerat. În această sfâşietoare şi tragică poveste, Lina se luptă cu disperare pentru viaţa ei şi a celor apropiaţi, cu singura armă de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o tină în viaţă?
ROMAN NOMINALIZAT LA CARNEGIE MEDAL
RECENZIE:
Cât de negru, cât de urât poate fi sufletul unui om? Oare câtă ură poate zace, se poate ascunde, poate exista în sufletul unui om? Cât de mult trebuie să uraştio persoană pentru a o supune unor tratamente groaznice, demne de dispreţ, unor atrocităţi? Am aflat răspunsul: mult!! Printre tonuri cenuşii, este (pe lângă altele) cartea care m-a învăţat, în cel mai crud mod, acest lucru;
Este greu, aproape imposibil, să pot exprima în nişte cuvinte banale, goale pe lângă ceea ce am citit, cuvinte fără importanţă şi insignifiante, sentimentele pe care le-am încercat, pe care povestea mi le-a „aruncat” în spate :))
Cartea ne transpune în Lituania anului 1941, un an în care regimul de dictatură impus de Stalin, în uniunea sovietică, făcea victime. Atât fizic, cât şi moral şi psihic!!
Povestea Linei, o adolescentă în vârstă de cincisprezece ani, fiica unui rector universitar, începe o dată cu noaptea arestarii ei şi a familiei sale de către poliţia secretă sovietică. O noapte a terorii, aşa cum am numit-o eu!
Cartea mi-a dat impresia (şi cred că nu doar mie) unei mărturii ale victimelor regimului terorii, o mărturie a istoriei.
Aflaţi în trenul ce îi duce încet-încet spre o moarte sigură şi lentă (sau aşa pare la prima vedere), Lina şi frăţiorul ei mai mic, Jonas, fac cunoştinţă cu Andrius, un tânăr care, la fel ca şi ei, îşi aşteaptă verdictul final al sorţii ce pare că râde şi îşi bate joc de ei!
„Când sprijini o cauză dreaptă, Lina, nu te aştepţi la recunoştinţă sau la recompensă.”
Destinaţia finală este una surprinzătoare atât pentru personaje, cât şi pentru mine. Mă aşteptam ca acei agenţi ai poliţiei sovietice secrete sa îi omoare rapid, să scape uşor de ei. În sinea mea, ca să fiu sinceră, mă rugam ca asta să se întâmple. Şi nu pentru că i-aş fi urât sau pentru că aşa aveam eu chef, ci pentru că nu (mai) voiam ca ei să sufere, nu voiam ca ei să mai sufere, să mai simtă durerea fizică si, mai ales, cea sufletească. Pur şi simplu, nu mai voiam!
Nu ştiu dacă sunt singura, dar mi-a fost destul de greu să nu fac o mică comparaţie între Printre tonuri cenuşii şi Jurnalul Annei Frank. Poveştile sunt oarecum asemănătoare, dar, în acelaşi timp, diferite. La fel de triste, cu la fel de multă încărcătură emoţională, cărţile au reprezentat, pentru mine, un fel de duş rece. Ambele m-au trezit la realitate şi mi-au schimbat perspectiva despre oameni, despre comportamentul lor şi, mai ales, despre sufletul lor.
„Cum putea Stalin să ia, pur şi simplu, ceva ce nu îă aparţinea, ceva pentru care un fermier şi familia lui au muncit toată viaţa?”
Nu pot spune că m-am regăsit în personaje, dar ceea ce pot spune este că am suferit cu ele, şi în special cu Lina, am simţit durerea pe care au simţit-o şi ele, am simţit sentimentele pe care mi le-am imaginat că ele le simt, am trăit alături de ele!
„Îmi sădisem sămânţa urii în inimă. Am jurat că se va transforma într-un copac uriaş ale cărui rădăcini îi vor sugruma pe toţi.”
A spune mai mult despre această carte, ar fi de prisos. Cuvintele au prea puţină însemnătate pentru a transpune exact ceea ce am simţit, pentru a reda forţa cu care această carte te loveşte în moalele capului, pentru că asta face. Te invită într-o călătorie în timp, o călătorie spre nişte vremuri mai mult decăt tulburi, o călătorie care te va face să te întrebi, pentru tot restul vieţii, dacă acei oameni (adulţi şi copii) meritau brutalităţile şi atrocităţile pe care le-au suferit. Care te va face să te întrebi căt valorează viaţa unui om!
„V-aţi întrebat vreodată cât valorează o viaţă omenească? În dimineaţa aceea, viaţa fratelui meu valora cât un ceas de buzunar.”
Printre tonuri cenuşii este o carte despre adevărata putere a speranţei (fie ea şi deşartă), a prieteniei şi a iubirii (faţă de părinţi, fraţi sau, pur şi simplu, faţă de oameni). O carte pe care o recomand oricui, cu drag ❤
Books are my drug 
trebuie neaparat sa citesc si aceasta carte a autoarei, pentru ca O mare de lacrimi mi-a placut foarte mult
ApreciazăApreciat de 1 persoană