Recenzie „Acest cântec neîmblânzit”

Autor: Victoria Schwab
Editura: Editura Herg Benet, colecția Cărțile Arven
Număr pagini: 425
Timp personal de citire: 4 zile
Rating pe Goodreads: 5/5

Prezentare:

„Nimic nu poate asigura liniștea într-un oraș frânt de război, într-un oraș copleșit de monștri. În acest extraordinar roman fantasy urban al aclamatei autoare Victoria Schwab, o tânără adolescentă trebuie să aleagă între calea eroinei sau cea a nelegiuiților, între cea a prieteniei sau a adversarilor, totul cu riscul de a înclina balanța întregului viitor al propriei sale lumi. „Acest cântec neîmblânzit” a ajuns încă din prima săptămână de la lansare pe locul întâi The New York Times Bestsellers List, iar drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de către Sony Entertainment.

Kate Harker și August Flynn sunt moștenitorii unui oraș divizat – un oraș în care violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali. Tot ceea ce își dorește Kate este să fie la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care obligă oamenii să îi plătească pentru protecția pe care le-o oferă împotriva întunericului neînduplecat. Tot ceea ce își dorește August este să devină uman, cu o inimă tot atât de bună precum cea a tatălui său, și să joace un rol mult mai important în sprijinirea celor inocenți – însă cum poate dacă el este chiar unul dintre monștri? Unul care poate să fure sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii? Când se ivește ocazia de a o putea supraveghea pe Kate, care tocmai ce a fost dată afară de la cea de a șasea școală și se întoarce astfel acasă, August se dedică în întregime misiunii sale.

Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…”

Recenzie:

Am fost fascinată de acestă carte atât de mult, încât după citirea ei am trăit un sentiment de gol, de pustiu, care mi-a stăpânit mintea pentru încă vreo două zile după ce „cântecul” care mi-a scos sufletul din „carcasa” lui de cititor experimentat și mi l-a aruncat în față, se sfârșise. Liniștea în lipsa cuvintelor Victoriei Schwab mi s-a părut o groaznică trădare după clipele numărate pe degete în care îmi mai lipsea doar un pic de curaj să mă strecor printre rânduri, direct în mijlocul acțiunii și să renunț la tot ce aveam de făcut în acea zi a realității. Am dat pagină după pagină, cântând șoptit imnul monștrilor din Verity, un oraș post-apocaliptic, după cum îl consider eu, în care răutatea și păcatul nu se ascund bine în sufletul și conștiința celui care le-a săvârșit, rămânând până după buza mormântului acolo,  ci ies la vânătoare, însetate după durere, umbre și moarte, hotărâte să distrugă pacea întregii lumi, asemenea unei boli incurabile.  Nu știam înainte să „pășesc” în Verity că lumea divizată, stăpânită de la un capăt la altul de diferiți monștrii, ar putea ascunde și sufletul făcut cioburi al unei fete de lider, presată, de tatăl ei și de destinul neiertător, să devină o Harker, o inimă pe care nu o poate atinge nimeni, o istorie care să îi provoace pe cei din jur să țeasă în jurul lui Kate Harker o întreagă legendă.

---

„Melodia coborî și urcă în spirală, iar August își putea imagina oamenii împrăștiați prin clădire, îi vedea cum, auzind muzica, se opreau din ce făceau, sufletele lor ridicându-se la suprafață, strălucitoare, dar de neatins.”

---

Cu o determinare rar întâlnită, Kate face absolut totul pentru a ajunge față în față cu tatăl ei, rege peste jumătate din Verity și peste două seminții de  monștrii: Corsaii și Malchaii,  umbrele faptelor odioase făcute de oameni, pentru că „Violența naște violență”.

---

„- Asta e viața, August, spuse ea. Ai vrut să te simți viu, nu? Nu contează dacă ești om sau monstru.  A trăi doare.”

---

Este hotărâtă să îi demonstreze că poate fi regină peste acest regat construit din cenușa trădării, răului și morții și de aceea își dorește nespus de mult capturarea unui Sunai – singurii monștrii pe care tatăl ei nu i-a putut stăpâni și nici învinge. Dar ce se întâmplă când Sunaiul atât de mult dorit pune la pământ tot ceea ce Kate clădise în jurul inimii sale până acum cu o singură privire, aproape omenească și plină de înțelegere? Istoria orașului Verity se va rescrie din sânge negru și roșu, unit să frângă tot ceea ce era crezut. August Flynn este pregătit să descopere în sine însuși un suflet omenesc, chiar dacă sângele care îi curge prin vene nu îl ajută, iar Kate este gata să lase la o parte secretele și minciunile, pentru a-i întinde  o mână de ajutor – un dans al sfârșitului și al transformării, purtat pe notele unui cântec aproape mortal, un cântec neîmblâzit.

---

„Trăiesc într-o lume în care umbrele au dinți. Nu e un mediu deosebit de relaxant.„

---

Acest cântec neîmblânzit e un roman pe care să îl devorezi la lumina lumânării, întrebându-te dacă ai ceva de ascuns, ceva întunecat, ceva care te-ar putea ucide în întuneric. Luați-vă avânt înainte de a vă arunca direct în povestea foarte bine șlefuită a Victoriei, ascultați cu atenție, intonați și voi câteva note din fantezie – cine știe câte lucruri pot ieși la iveală? Granița dintre monștrii și oameni va fi desființată, iar sufletele vă vor fi scoase la lumină – la propriu.

Mulțumesc editurii Herg Benet pentru exemplarul oferit! Cartea se poate achiziționa de aici : 
http://www.hergbenet.ro/carte/acest-cantec-neimblanzit-victoria-schwab/

-Nico-

Publicitate