Recenzie „Dragoste în 30 de zile”, de Anne K. Joy

Titlu: Dragoste în 30 de zile

Autor: Anne K. Joy

Prezentare

Adele: „N-aş fi crezut că m-aş putea îndrăgosti de primul străin care-mi va intra în casă. Un pahar cu vin, o melodie romantică şi o bătaie în uşă la miezul nopţii. În acest decor l-am cunoscut pe el… pe David Antonov.

Este bărbatul care m-a învăţat să mă eliberez de trecut şi să-l iubesc doar pe el. E egoist! Vrea să fiu dependentă de prezenţa lui. Când cad, David e acolo pentru a mă ridica şi îmbrăţişa, redându-mi puterea de a continua. Când am nevoie de dragoste, mi-o oferă de îndată, necondiţionat. De-ar şti cât de goală mă simt în lipsa lui!„

David: „Ascund un mare secret faţă de femeia pe care o iubesc la nebunie, dar sunt obligat să duc lupta aceasta până la capăt. În fiecare zi mă trezesc în acelaşi pat cu ea, rugându-mă ca la finalul călătoriei să rămânem împreună, iar dragostea noastră să depăşească orice obstacol. Fără ea sunt un nimeni. Am nevoie de Adele, aşa cum plămânii sunt dependenţi de aer. Oare dragostea ne va salva?”

RECENZIE

Cartea aceasta a reprezentat pentru mine o gură de aer curat, m-a uns pe suflet ca nicio altă poveste de dragoste pe care am citit-o recent, şi mi-a întors la 180 de grade viziunea despre finalurile şi originalitatea lecturilor de acest gen.

„Bunica spunea să privesc partea bună a lucrurilor sau partea plină a paharului, dar am învățat singură că oricât ai analiza jumătatea plină, totul este umbrit de cea goală.”

Dacă obişnuiţi să credeți că nu puteți asimila nimic dintr-o carte de dragoste sau că aceasta conține numai o latură simplă şi pur animalică a vieților protagoniştilor, nu este cazul cărții „Dragoste în 30 de zile”, care leagă armonios în puținele, dar cuprinzătoarele sale pagini, sentimente omeneşti cu spiritualul, cu lumea supranaturală. Nu pot nega faptul că nu i-am acordat absolut nicio şansă, nu obişnuiesc să citesc doar de dragul de a îmi petrece timpul liber într-un mod relaxant (poate şi pentru că nu am timp liber😂😂), cu toate că prietena mea cea mai bună mi-o recomandase cu căldură, oferindu-mi motive valide pentru a o citi. Am luat-o în mâinile mele doar pentru că am reuşit să admit față de mine însumi că mă aflam în marea prăpastie a reading slump-ului şi trebuia să iau măsuri urgente. Cu mult curaj, dar şi nesiguranță, am început lecturarea unei poveşti care s-a dovedit una profundă şi la care am cugetat mult după sfârşitul ei.

Începutul este unul destul de tipic, colega protagonistei este plecată în concediu cu logodnicul ei, iar Adele este lăsată cu demonii ei din trecut pe care nu îi poate domoli altfel decât prin moliciunea alcoolului. Deschiderea unei uşi de la intrare simbolizează şi schimbarea direcției destinului sumbru al lui Adele, care nu poate fi înseninat altfel decât prin dragoste sinceră, mişcătoare, tulburătoare.

Iubirea îi provoacă sentimente contradictorii lui Adele: desconsiderarea propriei persoane în comparație cu succesul omului pe care îl iubeşte se transformă într-o armă care o distruge din interior spre exterior, furându-i şansa de a trăi viața la maxim, fără remuşcări. Pentru mine, a fost o „muncă” semnificativă să descopăr treptat secretele trecutului lui Adele, care se întrepătrunde cu destinul lui David la nivel spiritual, într-o întorsătură de situație care nu mi-a trecut prin cap în nicio secundă. Am observat talentul de netăgăduit al autoarei, care m-a determinat să nu las această carte din mână în primul rând.

„Am rămas îmbrățișați pentru mult timp. Acolo, lângă fereastra de la bucătărie. Însă nu m-a mai sărutat decât atunci când ne-am despărțit pentru a merge la somn. A făcut-o mai scurt de această dată. Un amestec între unul de o secundă drept noapte bună, iar unul puțin mai lung, cât pentru începutul unei bune dimineți.”

În povestea celor doi, care se desfăşoară treptat, natural, într-o relație sănătoasă, intervin şi sentimente mai întunecate ca gelozia sau neîncrederea de sine, dar abilitatea lui David de a o readuce la „mal” pe Adele este extraordinară şi bine gândită, reprezentând şi un motiv anticipativ al finalului cutremurător.

„- Cum a fost la slujbă?

Adele a ridicat dintr-un umăr, apoi l-am coborât la loc.

– Bine. Că în toate celelalte zile.

Se complicau lucrurile, căci nu părea să mai fie femeia veselă, caldă și primitoare.

– Ești în regulă?

– Știi ceva? Am de lucru, mi-a răspuns ușor răspicat.

Pe scurt, îmi cerea să o las singură. Nu-mi plăcea atitudinea ei, însă dacă nu mă voia alături, nici eu nu aveam energia necesară să insist să o împac sau să aflu ce o deranja. 

M-am ridicat și am dat să plec, dar nu înainte de a-și spune:

– Sunt în camera mea, în caz că ai nevoie de ceva.”

Recomand cartea aceasta cu tot sufletul dacă aveți nevoie de o lectură uşoară, dar care să provoace o fină schimbare în ceea ce sunteți. I-am acordat doar 4 steluţe doar pentru faptul că finalul cărții m-a şocat şi mi s-a părut, pe moment, destul de „tras de păr” şi neomogen cu restul lecturii. ❤

Mulțumesc din suflet autoarei pentru exemplarul oferit!😄 Cartea poate fi comandată de aici.

Un gând despre „Recenzie „Dragoste în 30 de zile”, de Anne K. Joy

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: