Recenzie „Regina Roșie”, de Victoria Aveyard

Roșie în minte, argintie în suflet.

Titlu: Regina Roșie
Titlu original:  THE RED QUEEN
Autor: Victoria Aveyard
Editura: Nemira
Colecția: Young-Adult
Rating pe Goodreads: 4/5

PREZENTARE

Lumea lui Mare Barrow este împărțită în două, după culoarea sângelui: cei cu sângele comun, roșu, îi servesc pe cei cu sânge argintiu, elita societății, cei care sunt dotați cu puteri supraumane. Mare face parte din roșii și-și duce traiul de pe o zi pe alta, ca hoț într-un mic sat de la țară, până când destinul o aduce în fața regelui, a reginei și a tuturor nobililor, unde ea descoperă că este și roșie, dar și argintie, cu puteri nebănuite.

Ca să ascundă adevărul, regele o obligă să mintă și să joace rolul unei doamne dintr-o Înaltă Casă pierdută, cu o putere impresionantă, și o promite de mireasă unuia dintre fiii lui, astfel devenind o prințesă argintie. Pe măsură ce pătrunde și mai adânc în lumea argintiilor, Mare riscă totul și își folosește noua poziție pentru a-i ajuta pe cei din Garda Stacojie, un grup de rebeli roșii. O mișcare greșită îi poate aduce moartea, dar în jocul periculos în care a intrat singura certitudine este trădarea.

„O lume volatila si o eroina fara egal.“

Booklist

„Un thriller plin de imaginatie, in care iubirea si revolutia se ciocnesc, iar puterea si dreptatea sunt intr-o lupta pe viata si pe moarte. N-o veti putea lasa din mana.“

USA Today

RECENZIE

Regina Roșie, primul volum al seriei cu același nume, scrisă de Victoria Aveyard, a fost un volum atât surprinzător, cât  și dezamăgitor. A fost un prim volum plin de contradicții și situații limită, ce mi-au împărțit sufletul în două jumătăți și mi-au frânt inima.

Când spun că a fost un volum surprinzător, mă refer la faptul că a fost mai bun decât m-am așteptat  la început, mai ales pentru o persoană care nu avea de gând să îl citească prea curând.

Pe de altă parte, însă, a fost și dezamăgitor! De ce? Pentru că, deși a fost mai bun decât aș fi putut crede eu vreodată, aveam pretenția (nu e tocmai corect spus „pretenții”) la ceva original. Voiam că autoarea să-mi ofere o poveste originală, una care să mă lovească drept în moalele capului și care să mă facă să spun wow. Din păcate, nu a fost așa :)) Și încă nu am spus nimic (și) despre clișeele întâlnite în carte. În general, eu accept clișeul, nu am o problemă foarte mare cu el, dar asta se întâmplă doar atunci când cartea  este scrisă bine! Totuși, există un lucru pe care nu îl suport la o carte, oricât de bună ar fi ea: triunghiul amoros! Îl urăsc, îl disprețuiesc din tot sufletul! Ei, acum ia ghiciți ce există in cartea Regina Roșie? Triunghiul amoros, bineînțeles!😂😂😂

În orice caz, mi-a plăcut mult cum scrie autoarea, iar acest fapt a salvat, dacă vreți, în mare parte, cartea!

Autoarea ne descrie o lume distopică, o lume divizată, una care este împărțită în două jumătăți extrem de diferite. Victoria ne introduce într-o teritoriu  condusă de culoarea sângelui. Nu știu dacă are în totalitate sens ceea ce tocmai am spus, dar chiar așa este.

Într-o parte îi avem pe oamenii cu sânge comun, roșu. Ei sunt servitorii, cei oropsiți nu neapărat de soartă, ci mai mult de nedreptatea comisă de cei cu sânge argintiu.

„Așa cum se obișnuiește, agenții sunt sunt argintii, iar argintiii nu au de ce să se teamă de noi, roșii. Toată lumea știe asta. Noi nu suntem egalii lor, cu toate că nu ți-ai da seama dacă ne-ai compara. Singurul lucru care ne deosebește, cel puțin la exterior, e că argintiii stau mereu drepți. Noi suntem aduși de spate din cauza muncii, a speranței rămase fără răspuns și a inevitabilei dezamăgiți în viață.”

La cealaltă extremă îi avem pe cei cu sânge argintiu, elita societății, cei care dețin puteri supraumane. Ei sunt sunt cei care au puterea și forța!

„- În acest lucru vom găsi forță pentru a lega Înaltele Case și putere pentru a asigura dominația argintie până la sfârșitul zilelor, pentru a ne învinge vrăjmașii, atât de la graniță, cât și din regat.

– Forță! strigă mulțimea drept răspuns.

E înspăimântător.

– Putere!”

Mare Barrow, protagonista cărții, face parte din roșii și își duce traiul de pe-o zi pe alta, că hoț de buzunare. Având în vedere că urmează să împlinească 18 ani, ea încearcă să se pregătească (psihic) pentru viitorul ce o așteaptă: să fie trimisă la război!

Destinul ei, însă, ia o altă turnură, ea nefiind în totalitate una dintre cei cu sânge roșu, sângele ei fiind atât roșu, cât și argintiu. Și că totul să fie cât mai previzibil, puteți ghici unde îi sunt „activate” puterile? Coreeeect, în fața regelui, a reginei și tuturor nobililor cu sânge argintiu!😂😂😂

Încă nu m-am hotărât dacă mi-a plăcut Mare sau mi-a fost antipatică. Sunt undeva între. Da, înțeleg faptul că a luptat pentru o cauză (una chiar bună), dar asta nu scuză egoismul de care a dat dovadă și consecințele acestuia (care au fost dezastruoase)!

„Un jet de lumină – ba nu, de fulgere – erupe din mâinile mele, acoperind metalul. Bucățile sfârâie și scot fum în timp ce fulgerul se lovește de peretele cel mai îndepărtat, făcând o gaură lată de un metru, ratând-o la milimetru pe Evangeline.”

Ce se întâmplă în urma acestui lucru puteți afla din descrierea cărţii, nu vreau să mă lungesc și mai mult :))

Am avut momente în care îmi doream sa arunc cartea pe geam și să nu o mai văd în fața ochilor, așa de tare m-a enervat!

La un moment dat citeam cartea doar pentru vreo câteva personaje care mi-au plăcut super mult: Cal (pe care îl iubesc❤️😂), Maven (și pe el iubesc, dar m-a dezamăgit foarte mult pe finalul cărții), Julian (sper sa nu fi pățit nimic), Kilorn (a fost un scump, dar devine destul de enervant spre final) și mulți alții. Au fost și personaje pe care le-am urât și admirat în același timp, dar personaje care mi-au fost pur și simplu antipatice.

Apariția unui grup de rebeli roșii precipitează lucrurile și face ca actiunea să se deruleze mai rapid. Garda Stacojie lupta pentru libertatea și drepturile roșiilor (da, știu cum sună😂), grup pentru care Mare riscă totul, incluziv viața.

Regina Roșie este o lectură antrenantă, care a fost bine primită de gusturile mele literare ca întreg, însă în care am putut vedea un amalgam de clișee (este viziunea mea, percepția voastră poate fi diferită). Recomand cartea oricui a iubit seria  Jocurile Foamei sau celor care petrec ore bune citind distopii de genul acesta.