„Pierdut în purgatoriu” sau cum să te regăsești

Nu o să exagerez când vă voi spune că am asistat la o luptă. O luptă pe frontul complet interior, în care omul poate deveni călăul propriei conștiințe, în care realitatea poartă armele și neputința este numitorul comun al fiecărui rând. Am avut nevoie de trei zile, în care am revăzut, cu ochii minții, întreaga acțiune, ca să pot să îmi transfer oceanul de emoții în care m-a înecat această carte, aici, sub ochii voștri. În mai puțin de 200 de pagini, autoarea Cosmina Posedaru mi-a zugrăvit, fără ocolișuri inutile, iadul care se ascunde în spatele cuvântului „depresie”, cât de ușor poate fi ascuns acest monstru perfid sub un zâmbet și cât de mult poate mutila sufletul oricui. Aș minți și dacă v-aș spune că nu am plâns. Am plâns cu Alexei Volk până am simțit că nu mai am lacrimi. Și eu nu plâng niciodată când citesc.

Alexei Volk și cum poate distruge depresia o ființă umană

Cu o aparență bine pusă la punct, construită în principal din rigurozitate și seriozitate răsfrântă asupra profesiei sale de anchetator, Alexei își arată suferința numai prin subtilele urme fizice, lăsate asemenea unor cicatrici trupești și spirituale, deopotrivă, provocate de lipsa somnului și de abuzul alcoolului. Încercând să scape din tenebrele unui trecut dureros, lipsit de iubire, Alexei se luptă cu demonii regretului și singurătății, dar și cu ispita de a pune capăt distrugerii continue și lente din interiorul lui, prin cele mai „simple” moduri. În timp ce ideea sinuciderii i se pare din ce în ce mai atractivă, Alexei este ținut la suprafață de o ultimă urmă de lumină,  o voce a unei persoane dragi din trecut. Însă nimic nu pare a fi de ajuns. Întunericul devine mai dens, mai cuprinzător, iar el nu mai este dispus să lupte. 


„Eram ca un suflet pierdut în purgatoriu. Mă aflam într-o cumpănă, un spațiu în care nu puteam fi atins. Trebuia să aleg  ce voi face în continuare. Puteam să merg mai departe?”


 

Artio Byrne și ce însemnă să fii un om puternic

Fiind un psihiatru de succes, Artio decide să îl ajute pe Alexei încă din prima clipă în care aruncă o privire asupra „epavei” care i se ivește printre cioburile ființei lui crăpate de deznădejde. Convinsă că Alexei nu este încă pierdut, ia o decizie radicală care le va schimba viața amândurora. Am adorat caracterul ei deosebit de puternic, dar și faptul că își acordă și câteva clipe de slăbiciune pentru a nu lăsa emoțiile puternice să o distrugă, exact în momentele cele mai potrivite. Artio reprezintă pentru Alexei o dovadă vie a posibilității de a fi puternic și pozitiv chiar și în cele mai negre scenarii cu care îl poate „lovi” viața.


„Nu era pregătit să își deschidă sufletul în fața mea și nici nu mă așteptam să o facă prea curând. Nici el nu știa, săracul, ce era în neregulă. Era nedrept din partea mea să îl presez.”


 

Alexei și Artio sau cum să te vindeci în doi 

Modul în care cei doi ajung să se vindece unul pe celălalt și să se cunoască perfect, m-a cucerit total. Cred că știți deja preferința mea pentru poveștile de dragoste mai… profunde și importanța pe care eu, personal, o acord firescului cu care acestea se construiesc într-o operă de ficțiune. Cosmina nu s-a lăsat nici la acest capitol mai prejos, făcându-mi inima să plângă de bucurie către sfârșit, după ce am avut un mic atac de cord =))) (nu voi detalia, dar fiți pregătiți pentru sentimente puternice). Da, îi iubesc foarte mult și aș da orice pentru un volum doi, gata, am mărturisit =)))


„Iubirea era ceva prea complex pentru mine, însă, dacă aș fi ales pe cineva de care să mă îndrăgostesc, probabil că ar fi fost Artio. M-a salvat de mine însumi atunci când eu mă consideram deja mort.”


 

Crunta realitate a poveștii și de ce să citești „Pierdut în purgatoriu”

Cred că ați realizat până acum măiestria cu care sunt construite personajele, extrem de complexe și cu o lume interioară mai mult decât elaborată. Latura psihologică a romanului este abordată din mai multe perspective, de la depresie până la nebunie, surprinzând perfect conflictul oricărei personalități umane. Mai mult decât atât, autoarea are un stil de scriere care s-a pliat perfect pe gusturile mele, iar eu nu spun lucrul acesta foarte des. Nu am întâlnit, pe tot parcursul lecturii, urmă de greșeală, de stângăcie, de… nefiresc, totul curge într-o armonie ireproșabilă. Faptul acesta din urmă a făcut diferența pentru mine, deoarece nu mi-am putut imagina că voi avea parte de o carte scrisă aproape de perfecțiune, cu o acțiune care nu mi-a permis să o las din mâini pentru cele două ore în care am simțit toate emoțiile existente. Deci, da, „Pierdut în purgatoriu” merită tot sufletul vostru, merită recitită și simțită până la ultimul cuvânt!

 

Cartea se poate achiziționa de aici. Mulțumesc din suflet editurii pentru exemplarul oferit!

Reclame

5 gânduri despre „„Pierdut în purgatoriu” sau cum să te regăsești

Adăugă-le pe ale tale

  1. Multumesc pentru recenzie! Am gasit-o putin cam tarziu dar macar am dat de ea:))
    Mi-a placut foarte mult modul in care mi-ai analizat personajele.
    Volumul 2 este pe drum unde se continua disecarea lor phigologica;) Recenzia ta ma motiveaza sa-i dau bice cu scrisul:))

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: