„Păcatele fiului”, de Theo Anghel – cum am respirat fantasy 293 de pagini

Cum tot ceea ce îmi place mie într-o carte fantasy a renăscut în cartea asta

Realitatea care se sparge armonios într-o lume fantastică ce depășește așteptările, personaje cu caracterisitici ireale, dar cu sufletele cioplite din stări cu care ne confruntăm zilnic, suflete pereche, care duc o luptă aproape imposibilă și extrem de intensă pentru iubirea lor, capabilă să schimbe total universul așa cum îl cunosc ei și, cel mai important (pentru mine) SHIP-ul, oameni buni ❤️, toate au fost prezente în „Păcatele fiului” și mi-au făcut viața incredibil de bună în cele 3 ore geniale pe care le-am petrecut cu ea în brațe. Să vă mai spun că Theo Anghel are un talent incomparabil de a face cititorul să își dorească mai mult, să simtă până în adâncul ființei sale dragostea pentru cuplul acela și să sufere până la nebunie când ceva, orice, le stă în calea împlinirii inimilor lor? Cred că am simțit asta cu toții încă de la „Am murit, din fericire”, deci cuvintele sunt de prisos. Ar fi util un club al cititorul lui Theo, „alcoolici anonimi” style, chiar am nevoie de asta după „Păcatele fiului” 😂😂

Cum Lia e unul dintre cele mai puternice personaje feminine despre care am citit vreodată 

Lia are o evoluție clară pe tot parcursul acțiunii, se regăsește pe sine, recunoaște vibrațiile distincte ale sufletului ei, puternic legate de iubirea aparent imposibilă pe care i-o poartă lui Luca (chiar nu știu cum să îi zic, hai să rămânem la Luca, nu vreți spoilere, credeți-mă). Întâlnindu-l într-un cadru care pare complet inoportun „îndrăgostirii”, fiind reținut într-o închisoare pentru crimele crunte pe care le-a săvârșit, Lia simte o energie ciudată între ei, un sentiment pe care nu îl cunoscuse până atunci și care amenință să îi distrugă planurile de carieră. Simțind o frică puternică, de netăgăduit, dar și o fascinație interioară față de omul (mai vedem noi) complex din fața ei care pare să o știe prea bine, Lia tinde să ridice un zid între ea și Luca, dorindu-și să evite complet orice interacțiune cu acesta. Am adorat reacțiile ei la comportamentul lui Luca, dar și modul în care îi este surprins conflictul interior, și am perceput-o ca pe o ancoră în realitate, în jurul căreia a gravitat întregul… suprarealism. Mi-a luat ceva vreme până am ajuns la concluzia că întrebarea care ar trebui să răsune constant în mintea ei nu e „Cine e Luca?”, ci, mai degrabă, „Ce e Luca?”… (Nu, am zis că nu zic nimic).

„Mi s-a făcut frig. Trebuia să fiu sinceră și să recunosc că bărbatul mă incita în aceeași măsură în care mă umplea de groază.
Doamne! Era ceva între noi, dar ce? Ce?

Luca și cum într-o ființă se poate da lupta dintre bine și rău… la propriu

Oh, Luca… Exact tipul de personaj masculin din cărțile fantasy care mă cucerește de la prima replică și pentru care țin de carte cu dinții 😂 Misterios, descoperindu-și dramele și gândurile atât de tumultoase treptat, agonizant de încet pentru o cititoare fermecată și îndrăgostită până peste cap, ca mine, sacrificându-se pentru ființa iubită și iubind cu tot sinele lui mai… întunecat, el este motivul pentru care Lia se (re)găsește într-o lume desprinsă din universul ficțiunii, atât de familiară spiritului ei. Luca este un război pe două picioare, își dorește răzbunarea și vărsarea de sânge în numele dreptății care îl privește numai pe el, dar tot întunericul din privirea lui se topește în fața Liei, devenind un înger paradoxal, emanând lumina iubirii și protejându-si sufletul pereche. L-am iubit și îl iubesc până la prima pagină a volumului doi and beyond. 😂❤️
Aș avea mult mai multe de spus, dar chiar îmi doresc să vă ofer ocazia de a descoperi voi farmecul poveștii, al răsturnărilor de situație și de identitate complet neașteptate, așa cum am făcut-o și eu, cu o plăcere vinovată.

„Era furios. Ochii îi vibrau mai puternic ca oricând, iar culoarea devenise iar metalică. Chiar dacă se îndepărtase și protecția oferită de inel exista cu adevărat, teama nu se dispersa nicidecum din mine.”

Lia&Luca și cum un ship mă poate afecta maxim 

„Vai, sufletul meu, cât de bine se potrivesc oamenii ăștia!” – cam așa am reacționat eu la fiecare pagină, devenind depedentă de interacțiunile lor care sunt savuroase și on fire, în fața cărora suflețelul meu a rânjit cu toți dinții. 😁
Cuplul evoluează natural, firesc, în limitele de bun simț ale granițelor impuse de statutul lui, dar și de istoria sufletelor lor atât de legate unul de celălalt, dialogurile lor sunt amuzante, electrizante și complet adorabile, din când în când, iubirea pentru ei sporindu-mi gradual, cu fiecare lucru nou și interesant care mi-a fost oferit.
Am avut multe momente de „Awww, vă ador”, momente în care mi-a venit să îi dau cu cartea în cap lui Luca, păcatele mele =)), clipe în care am murit încet și dureros în anticipare și un moment de maximă frustrare, adică, Theo, chiar așteptasem toată cartea… Asta e, voi rămâne suspendată în agonie până la volumul doi, ce să zic 🤔

„Obrazul lui Luca s-a încrâncenat pe când vorbea, iar eu rezistam cu greu pornirii de a-l lua în brațe. Îmi imaginam că aș fi putut să îl consolez astfel.”

Un fantasy perfect și de ce să citești „Păcatele fiului”

Crezi că nu ai nevoie să citești „Păcatele fiului”, pentru că ai citit mult fantasy la viața ta, „de zece ori mai bun pentru că e scris de un autor străin”? Nu poți să greșești mai mult! Mi-a plăcut atât de mult cartea asta, încât nici 1000 de cuvinte nu mi se par suficiente să detaliez, mi s-au părut ireproșabile stilul de scriere, construcția personajelor și am simțit, fără drept de apel, că a fost scrisă fix pentru gusturile mele.
În cele 3 ore, am descoperit fiecare păcat al „fiului”, l-am iubit și mai mult pentru fiecare în parte, mi-am pierdut abilitatea de a respira în fața intensității iubirii dintre Lia și Luca și am trăit fiecare sentiment cu sufletul. Deci, te rog, nu rata ocazia de a citi „Păcatele fiului”, cu iscusința Liei de a-l evita pe Luca, pentru că, exact ca și ea, nu îți faci niciun bine! 😉

Cartea se poate achiziționa de aici. Mulțumesc din suflet editurii Quantum Publishers pentru exemplarul oferit!

 

Publicitate

8 gânduri despre „„Păcatele fiului”, de Theo Anghel – cum am respirat fantasy 293 de pagini

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: