Adunarea Umbrelor, de V.E. Schwab – recenzie

Titlu: Adunarea Umbrelor
Serie: Culorile Magiei (volumul 2)
Autor: V.E. Schwab
Editura: Nemira


RECENZIE

Dacă urmăriți pagina de facebook a blogului (sau chiar blogul), atunci știți cât mult mi-a plăcut Partea Întunecată a Magiei , primul volum al seriei Culorile Magiei, de V.E. Schwab. Am adorat acea carte, am iubit tot ce ține de ea, de la personaje și acțiune până la modul în care a fost scrisă. Pot spune chiar că am regăsit în ea numeroase elemente specifice fantasy pe care le iubesc, mult mai bine încadrate în ritmul alert al acțiunii și mai purtătoare de sens!
Și pentru că mi-a plăcut atât de mult primul volum, așteptările legate de cea de-a doua carte din serie, Adunarea Umbrelor, au fost incredibil de mari. Ceea ce, de multe ori, se poate dovedi atât obositor, dar și un pic nedrept, faptul că o carte și impresia care se formează despre ea este direct dependentă de lumina în care ne dorim noi să o vedem, deci de circumstanțele în care se află sufletul nostru în acel moment…
Ei bine, acum, la aproape o săptămână de când am terminat de citit și volumul secund al seriei, vă pot spune, cu toată sinceritatea de care pot da eu dovadă, că Adunarea Umbrelor este un volum chiar mai bun decât primul, lucru pe care nu credeam că-l voi spune vreodată! (răsuflând ușurată)

Adunarea Umbrelor – un roman plin de acțiune, magie și intrigi!

Bucuria pe care am simțit-o atunci când am primit cartea și am ținut-o în mâini pentru prima oară este greu de exprimat în cuvinte, iar entuziasmul cu care am început să o citesc este cu atât mai greu de transmis.
Trecuseră câteva luni bune de când terminasem de citit primul volum și recunosc că îmi era foarte dor atât de personaje, cât și de întreaga lume creată de autoare. Acesta este motivul pentru care abia așteptam să mă pierd din nou prin fiecare Londră, să trăiesc periculos de aproape de moarte alături de Lila și să respir magie cu fiecare fibră a gândurilor mele!

Cu o acțiune mai complexă și cu ajutorul unor personaje memorabile, cartea prezintă evenimentele care au sau care vor avea loc în urma dezastrului provocat, în prima parte a seriei, de magia neagră. Conceptul de magie neagră, de personaj negativ, este incredibil, nemaiîntâlnit de mine în altă carte: este indusă ideea că răul este o entitate care manipulează și cucerește cu totul o conștiință umană slabă în esență, incapabilă să lupte tentației de avea controlul și de a fi puternică, fapt care o și distruge. Descoperirea acestei entități m-a ținut în alertă pe tot parcursul acțiunii, fiind curioasă cum decurg lucrurile legate de… influența ei neobișnuită.
Deși au trecut patru luni de când Kell a cunoscut-o pe Lila și de când a intrat în posesia pietrei negre, cea care a provocat întregul haos, iar totul pare să fi revenit la normal, acesta se simte copleșit de sentimentul de vină și bântuit de coșmaruri.
Pe lângă toate acestea, întreaga Londră Roșie se pregătește de Jocurile Elementelor – o competiție internațională de magie, menită să asigure legăturile cu statele vecine.

Haosul are nevoie de ordine. Magia are nevoie de măsură.
E ca un foc. Nu are autocontrol. Se hrănește din orice îi dai tu, iar dacă îi dai prea mult, arde și tot arde, până nu mai rămâne nimic.

În același timp, o altă Londră se pregătește să revină la viață, iar cei pe care toată lumea i-a crezut dispăruți sunt mai pregătiți ca niciodată să lupte pentru ceea își doresc și pentru lucrurile în care cred.
Chiar dacă această luptă poate avea consecințe tragice, pe care nici măcar timpul sau magia nu le-ar putea repara!

În cele (puțin) peste 600 de pagini, autoarea conturează lumea cu care am făcut cunoștință în prima parte a seriei.
Dă contur unei lumi pline de înșelăciuni, una în care nimic nu este ceea ce pare a fi și în care magia, intrigile, trădările și chiar câteva aventuri cu pirați se îmbină, rezultând astfel o poveste pe care niciun iubitor al genului fantasy nu ar trebui să o rateze.

– Puterea și slăbiciunea merg împreună, îi zisese Aven Essen. Seamănă atât de mult între ele, încât adesea le confundăm, la fel cum confundăm magia cu puterea.

PERSONAJE

În ceea ce privește personajele, simt că m-am atașat foarte mult de ele. Mi-au devenit foarte dragi, iar acest lucru nu poate decât să mă bucure!
Deși mari schimbări nu sunt, în acest volum și-au făcut apariția și câteva persoane care joacă sau (cred că) vor juca un rol important în această aventură.

Delilah (Lila) Bard – la fel de încăpățânată și ambițioasă ca și în primul volum, ea a devenit personajul meu preferat, cu toate că a făcut multe prostii din cauza cărora îmi venea să arunc cartea pe geam sau să intru printre rânduri și să o iau la o bere, ca să mă învețe și pe mine ce înseamnă să ai curaj cu adevărat :))

Imagini pentru a darker shade of magic delilah bard

– Toată lumea crede că îmi doresc să mor, știi? Dar eu nu vreau să mor – să mori e ușor. Nu, eu vreau să trăiesc, iar apropierea de moarte e singurul mod în care te simți viu.
Și, odată ce-o faci, îți dai seama că tot ce ai făcut înainte să trăiești de-adevăratelea. A fost doar să te mulțumești să fii.

Kell Maresh – în mod clar, el nu a fost personajul meu preferat, dar mi-a plăcut de el destul de mult.
A renunțat la vechile lui obiceiuri, iar acum, deși se simte captiv, încearcă să fie ceva ce el nu este și să facă numai ce i se spune, simțindu-se sufocat de incredibila responsabilitate de a purta două vieți pe umeri. Eu l-am simțit mai nesăbuit, mai sensibil și mai predispus la greșeli, clar un Kell căruia i s-a umplut paharul și care ar da o orice pentru o scăpare, chiar și propriul sine, cu tot ceea ce a iubit vreodată…

Imagini pentru a darker shade of magic kell

Oamenii te pot răni dacă îți pasă destul de mult cât să-i lași.

Rhy Maresh – deși el a fost personajul pe care l-am îndrăgit cel mai tare în primul volum, aici nu a mai fost așa. Din contră, m-a enervat extrem de tare și m-a dezamăgit cum nu aș fi crezut că o poate face. Se pune în pericol, știind ce grave repercursiuni ar putea avea acest lucru, nesocotind importanța vieții sale, ia decizii pripite și nu conștientizează drama prin care trece „fratele” lui.
Nu știu ce s-a întâmplat cu el, dar vreau să revină la normal!

Imagini pentru a darker shade of magic rhy

Prințul ridică din umeri.
– Cine are nevoie de magie când arată atât de bine?

Alucard Emery – deși nu prea știu cum l-aș putea descrie, vreau să știți că mi-a plăcut tare mult de el. Poate prea mult!  Mi se pare că există evidente similitudini între personalitatea lui și cea a Lilei, deci clar m-a cucerit și sper să nu pățească nimic rău =))

Imagini pentru a darker shade of magic alucard

Cu multă, multă acțiune, concentrată în fiecare rând, în fiecare monolog interior al unor personaje pe care le îndrăgim cu tot sufletul, „Adunarea umbrelor” m-a învățat cum să trăiesc aproape de moarte, cum fragilitatea vieții e singurul lucru pentru care merită să respiri aerul înțepător de apă sărată, să te lupți ca și cum amintirea ta ar depinde de asta, și să iubești dureros, până în străfudurile sacrificiului! Cu siguranță voi vrea să mă reîntorc și eu acasă, ca Kell, în Londra Roșie și să găsesc adăpost sau aventură în celelalte Londre, atunci când totul mi se va părea prea mult, la o recitire bine meritată! Până atunci, vă invit și pe voi să luați în mâini ce element vă place cel mai mult și să luptați alături de protagoniștii noștri favoriți! Let the games begin!


Mulțumesc din suflet Editurii Nemira pentru exemplarul oferit!
Cartea poate fi achiziționată de aici.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: