„Codul lui Zoran” – cartea care respiră durere

Codul lui Zoran şi ce înseamnă suferința

Ce înseamnă cu adevărat suferinţa? Ce putem considera ca fiind premise reale ale existenței ei? Singurătate. Dezamăgire. Izolare. Lipsa iubirii. Eşecul personal. Spre deosebire de latura sufletească care ar putea avea aceste „erori”, Partea exterioară nu este mai prejos, reprezentând, cel mai probabil, temeiul spiritului în suferință: sărăcie, lupta pentru supraviețuire, abuz, foame, murdar. Da, Codul lui Zoran e o carte urâtă. Între paginile ei am găsit toate tipurile de suferință, sufletul meu a supurat nervi, pentru că viața se dovedeşte a fi, de multe ori, atât de nedreaptă, iar fiecare rând reprezintă un adevăr crunt al lumii noastre imperfecte, într-o formă sau alta. Corina Ozon mi-a „spus” ce este realitatea pură, de sub picioarele noastre, mi-a „spus” că într-un univers ca acesta eroii mor, iar durerea e o rutină pe care ne-o însuşim ca oameni.

De ce oameni sclipitori trăiesc în mizerie

Barbu, protagonistul acestei cărți, m-a impresionat prin optimismul de care dă dovadă. În ciuda meserei pe care o practică, care ar putea fi considerată de mulți josnică, Barbu vede întotdeauna fărâma de lumină din spatele puținului pe care îl are, singurul său regret fiind despărțirea de familie. O singură amintire adânc impregnată în ființa sa, bărbieritul alături de fiul său, într-o joacă nevinovată și plină de iubire, rămâne, de multe ori, singură lumină din care se hrănește voința sa, puterea interioară care îi schimbă perspectiva asupra vieții sale într-una pozitivă. După ce trece prin iadul străzilor, cerșind și întrupând cea mai joasă treaptă a societății, alături de cei care nu cunosc ce înseamnă valorile, iubirea, umanitatea, singurul lor țel fiind supraviețuirea. Fiind un om educat, fost inginer, aceasta este o tortură, împingându-l să accepte orice mână de ajutor întinsă, oricât de „murdară” ar părea ea. Nu ne menționează cum a ajuns în acest stadiu critic, nu cauzele sunt punctul focal al acțiunii, ci modul în care Barbu își învinge demonii și iese din cercul vicios în care a intrat din disperare.  Nu vă voi fura din plăcerea de a-l cunoaște pe Barbu cu toate adâncimile ființei lui extrem de complexe, influențat direct de întâmplările neobișnuite prin care trece, însă trebuie să vă spun că acesta este o mică piesă dintr-un puzzle extrem de complicat și elaborat al unei mișcări focusate pe reinstaurarea dreptății în societate, care acționează sub semul unei lebede. (vizibilă și pe coperta cărții, care, apropo, este superbă).

Cine este Zoran?

Poate întrebarea care stă pe buzele tuturor, cititori și necititori ai cărții deopotrivă, Zoran este mai mult decât un om. Eu l-am considerat pe Zoran atât o entitate, mai presus de viața trecătoare (la figurat, dar și la propriu pentru el, din păcate), cât și un crez, o idee care îi face pe mulți să își învingă frica, lașitatea și să înfrunte orice pericol de dragul dreptății absolute, exemple puternic influențabile fiind și Barbu și prietenul său cel mai bun din această nouă viață simplistă pe care o duce, Zaharia.  Zoran este omul care trăiește prin alții, prin dragostea sa de a ajuta și de a „repara” lucrurile, punând mai presus de sine datoria față de ceilalți. El își coordonează mișcarea elaborată de justiție prin intermediul indiciilor pe care le lasă colegilor săi, dar și ființei iubite. Am iubit cuplul Zoran-Marta, chiar dacă dragostea lor trecea granițe și înfrunta însăși moartea. (Nu vreau să vă distrug plăcerea de a-i descoperi.)


„Aprecia discreția și se tot minuna cât bun simț zace în omul ăsta bătut de soartă. Pe lângă faptul că era tobă de cultură și găsea soluție la orice.”


 

Zaharia și intelectualul sortit unei vieți mizerabile

Nu vă voi minți când vă voi spune că Zaharia este personajul meu preferat, mă identific cu plăcerea lui nestăvilită pentu lectură și fascinația pentru frumos, oameni și prietenie, el fiind un prieten adevărat, desăvârșit al lui Barbu. Și el își demonstrează înclinația spre dreptate, trecând printr-un sacrificiu suprem, pierzând incredibil de multe pe drumul atât de anevoios al vieții sale. Barbu este fascinat de cunoștințele lui Zaharia, îl consideră o enciclopedie mergătoare, are un respect extraordinar pentru omul care îi este prieten. Zaharia consideră aruncarea cărților la gunoi ca fiind un sacrilegiu, el adunându-și biblioteca de acolo, mereu suferind pentru minunile pe care le găsește. Zaharia și drama personajului lui i-au vorbit direct sufletului meu, inima mea frângându-se pentru fiecare necaz istorisit de el. De ce unele genii ca Zaharia trăiesc o viață atât de întunecată, de urâtă, de nedreaptă? Poate asta a încercat să îndrepte Zoran. Rămâne să aflați dacă a reușit…


„Se întreba cât de mare e distanța între unde erai odată și ce ești acum, și ce face diferența de a primi sau nu lucruri de la alții? Știa că nevoia – altădată n-ar fi avut nevoie, s-ar fi simțit jignit. Acum se bucura.”


 

„Codul lui Zoran” și latura urâtă a existenței

Citind cartea, am trecut prin stări de disperare și de teamă. Mi-a fost frică să mă gândesc măcar la ideea că există un om cu atâta cunoaștere, ca Zaharia, care suferă în mizerie, că există ingineri care decad groaznic, ca Barbu, că există oameni care sunt pedepsiți pentru că vor să facă bine, ca Zoran sau o dragoste interzisă doar din egoismul altora și refuzul lor de  a accepta realitatea unui sfârșit. Am simțit revoltă, repulsie și multă, multă… iubire. Iubirea de prietenie, de simplitate, de oameni, de a descoperi suflete fără să tragi concluzii pripite. Iubirea de a asculta povești de viață dureros de reale și de nedrepte, care ne fac, în cele din urmă, să fim oameni. Da, „Codul lui Zoran” este o carte atât de urâtă, plină de imperfecțiunile vieții care sunt îmbrățișate cu curaj de protagoniști, ridicându-i deasupra superficialității cotidiene. „Codul lui Zoran” este o carte care respiră durere, care m-a lăsat fără aer și totuși atât de plină de înduioșare, de dragoste pură…

 

Mulțumesc editurii Herg Benet pentru exemplarul oferit! Cartea se poate achiziționa de aici.

 

 

Publicitate

6 gânduri despre „„Codul lui Zoran” – cartea care respiră durere

Adăugă-le pe ale tale

  1. Foarte frumoasa recenzia ! Am fost atrasa de carte si de subiectul ei de prima oara cand am vazut-o, dar chiar daca nu ar fi fost asa, recenzia ta m-ar fi convins ca trebuie sa o citesc si eu 🙂 Lecturi placute in continuare ^^

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: