Forțe ale naturii: Mrejele Focului, de Daniela Faur – recenzie

Titlu: Mrejele Focului (Forțe ale naturii #2)
Autor: Daniela Faur
Editura: Pavcon


RECENZIE

Pe Daniela Faur, cea care acum reprezintă una dintre autoarele mele preferate, am descoperit-o odată cu citirea cărții Forțe ale naturii: Moartea Vie, carte care, așa cum bine știți, mi-a întrecut toate așteptările! Exact la fel cum s-a întâmplat și cu cel de-al doliea volum al seriei, Mrejele Focului, pe care am avut ocazia să îl citesc zilele trecute și pe care îl recomand cu căldură, în ciuda faptului că aventura nu a început tocmai cu dreptul! 🙂  Şi o să explic imediat şi motivul (care, apropo, nu este cartea) =)))

Faptul că începusem să citesc cartea într-o perioadă nu prea bună pentru mine, una în care nu m-am simţit foarte bine şi în care am fost în mijlocul unui reading slump (ceea ce e şi normal pentru mine, mai ales dacă avem în vedere numărul cărţilor pe care le-am citit luna trecută) a fost ceea ce m-a determinat să nu mă bucur foarte tare de carte. Nu aşa cum ar fi trebuit, oricum! Așa că luasem hotărârea de a lua o pauză de la citit, o pauză în care să încerc să mă relaxez altfel și în care să îmi revin. Și a funcționat, pentru că în momentul în care am pus din nou mâna pe carte, vreo două zile nici că am mai lăsat-o jos =)))

„- Îți plac cărțile… înțelese Iris.
– Dacă-mi plac? Nu, nu-mi plac. Le iubesc! Sunt un șoarece de bibliotecă. Îmi poți spune așa, nu mă deranjează. Am învățat de mic să citesc, cred că am o pasiune pentru asta. mărturisi băiatul mândru.”


Acțiunea celui de-al doilea volum al seriei se petrece la scurt după încheierea evenimentelor din prima parte, evenimente ce au reușit (cu succes) să scoată la iveală secrete și să dea peste cap viața fiecărui personaj.
Dacă în Moartea Vie acțiunea se petrecea pe două planuri paralele, fiecare plan axându-se pe viața fiecărei familii, acestea fiind unite de o legătură puternică, în Mrejele Focului situația stă exact invers, astfel că avem ocazia să observăm modul cum, încet-încet, Eric, Mona și Ema se (re)adaptează la vechea și, totodată, noua lor viață, cea a unei familii. A unei familii reîntregite!

„Întotdeauna crezuse că reîntregirea familiei i-ar aduce lui și Monei pacea sufletească și liniștea interioară de care nu mai avuseseră parte. Și iată că, la câteva zile de la întoarcerea Emei, orele de somn erau la fel de puține ca atunci când ea lipsise, iar cele în care stătea treaz, cu ochii ațintiți în tavan sau la ușă, se înmulțiseră și deveniseră mai apăsătoare.”

Deși cartea este scrisă la persoana a III-a, eu, și presupun că și ceilalți cititori, am avut șansa de a face cunoștință (din nou) atât cu personajele mele preferate, cât și cu cele pe care le disprețuiesc total (da, Sara, la tine mă gândesc acum)!
Eu iubesc perspectivele multiple, sunt sigură că am repetat chestia aceasta de o grămadă de ori, ele mă ajută să cunosc cât mai bine personajele, iar aici, în cazul acestei cărți, vă asigur că nu s-a făcut nicio excepție =)))

Am iubit cartea aceasta (și încă o fac), am adorat absolut tot la ea, în special de la jumătatea cărții, când suspansul era la cote maxime, iar întrebările pe care mi le puneam cu privire la ce avea să se întâmple mai departe mă omorau efectiv :))
Totuși, dacă m-ar pune cineva să un singur lucru care m-a impresionat foarte tare, aș alege relațiile dintre personaje, în special relația mamă-fiică atât dintre Ema și Mona, cât și dintre Ema și Maia, cealaltă fiică a ei (despre care nu o să zic nimic, nu vreau să dau spoilere). Momentele acelea, când Ema și Mona discutau, au fost, fără doar și poate, preferatele mele! 

„- Știi că acesta e cel mai dulce cuvânt pe care-l poate auzi o femeie? Când îmi spui mamă, nimic altceva nu mai contează. A fi mamă este împlinirea supremă. Dragostea nu are, în niciun alt contex, o încărcătură mai mare. E ca un cocktail de sentimente care te menține mereu tânără sufletește. Imaginează-ți o iubire pură, atât de inocentă și curată, ca și cum ar fi fost creată de Dumnezeu înainte de a crea viața pe Pământ. Dragostea pentru propriul copil crește odată cu minunea din pântec. Nouă luni de zile m-am hrănit cu iubire și ți-am dăruit-o, la rândul meu, necondiționat. Dragostea ne-a legat încă dinainte de a ne cunoaște. E cel mai înălțător sentiment! Știi, moașa care te-a adus pe lume mi-a spus că bebelușii se nasc perfecți. Noi, părinții, întinăm, în timp, această perfecțiune. Noi vă… stricăm. Câtă dreptate a avut!”

În ceea ce privește personajele (de care am tot pomenit), nu s-au produs mari schimbări (cu niște excepții). În principiu, sunt aceleași personaje pe care le-am întâlnit și în primul volum, poate mai mature!
Îi avem în continuare pe Eric, Mona, Ema, Iris (de care mi-a plăcut foarte mult în acest volum şi de la care am foarte mari aşteptări), Sara (sau Scorpia, cum îmi mai place mie să îi zic), Robert (pe care, deși nu l-am plăcut și nu îl plac, am ajuns să îl înțeleg pe final) și, bineînțeles, David.
Cu toții au avut un rol important și fiecare dintre ei a contribuit la construcția întregii intrigi, iar la final, cu toate că pe câțiva nu i-am putut suporta pe parcursul lecturii, toți mi-au devenit dragi și și-au câștigat locul în inima mea! Mai puțin Sara, pe ea chiar o urăsc!:))


Forțe ale Naturii: Mrejele Focului, de Daniela Faur, este o carte genială, una care pe mine m-a ținut în suspans și care m-a cucerit cu fiecare pagină citită!
Vă recomand din suflet să citiți nu doar acest volum, ci întreaga serie! Totul, de la personaje complexe, a căror evoluție sufletească poate fi atât de bine urmărită, până la acțiunea bine construită, menită să te țină captiv în lumea fictivă atât de complexă, vă așteaptă între paginile acestei cărți și, credeți-mă, ar fi păcat să le ratați!

Daniela Faur este o persoană deosebită și o scriitoare minunată, una dintre preferatele mele chiar, iar eu îi mulțumesc din suflet pentru exemplarul oferit!
Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Pavcon, acolo unde o să găsiți și primul volum al seriei, Moartea Vie! 🙂

4 gânduri despre „Forțe ale naturii: Mrejele Focului, de Daniela Faur – recenzie

Adăugă-le pe ale tale

  1. Ce mult ma inalta recenzia ta! Ma bucur din suflet ca ti-a placut si chiar ca ai ajuns sa urasti anumite personaje, pentru mine asta inseamna ca ele au reusit sa transmita exact ceea ce eu am vrut. Da Sara, nu te iubeste nimeni 😂 Momentele mama-fiice sunt si preferatele mele, noroc cu puiul meu care imi e sursa de inspiratie. Sper ca volumul 3 sa incheie trilogia intr-un mod spectaculos pentru ca seria Forte ale Naturii sa-ti ramana mereu in minte si in suflet

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: