Ajută-mă să nu dispar – Petronela Rotar

Titlu: Ajută-mă să nu dispar
Autor: Petronela Rotar
Editura: Herg Benet
Rating:⭐⭐⭐⭐⭐


 Recenzie

Deși anul 2020 pare a fi o continuă glumă proastă și deși sunt sigură că nu am rupt gura târgului în ceea ce privește cititul și numărul cărților citite, pot afirma cu toată încrederea că nu am avut parte de dezamăgiri, ba pot spune că am avut parte de o mulțime de surprize literare. Una dintre ele este chiar Ajută-mă să nu dispar, cartea Petronelei Rotar, carte pe care am citit-o din pură curiozitate și fără a avea așteptări uluitoare, dar care a reușit să mă cucerească fără drept de apel.

Cu această autoare m-am mai „întâlnit” acum ceva timp, să tot fie vreo doi ani de atunci, când mi s-a ivit ocazia perfectă de a citi o altă carte de a ei, Orbi. Aceea m-a impresionat foarte tare nu atât datorită cărții în sine, nu o consider neapărat o operă de artă, nu din punct de vedere literar cel puțin, ci mai ales prin prisma poveștii prezentate. Ei bine, pentru că acea carte m-a cam împărțit în două, nu am fost sigură că vreau să mai citesc ceva scris de această scriitoare. Până la începutul acestui an!
Așadar, cum am mai spus, fără vreun fel de așteptare, fără să fi citit câte ceva despre carte, dar cu ceva emoții cu privire la ceea ce aveam să găsesc, mi-am făcut curaj și am început să citesc Ajută-mă să nu dispar. Credeți-mă, mă bucur din suflet că am făcut-o, astfel am avut norocul să descopăr una dintre cele mai frumos scrise și mai emoționante cărți din întreaga mea viață de cititor!

„În noaptea aceea, în acea primă noapte, m-a strâns în brațe spasmodic. Eram ca două ființe care se îneacă și se agață una de cealaltă ca să se salveze. Trebuie că asta făceam, fiecare avea nevoie de celălalt ca să nu cadă în propriul hău și să dispară. Ajută-mă să nu dispar. În mintea mea se făcuse întuneric, un întuneric bun și nu-mi mai era frică de el. Nu trebuia să adormim. Trebuia să rămânem treji, până la capătul celălalt al nopții. Dar corpurile deveneau tot mai grele. Nu trebuia să alunecăm în somn, nu trebuia să adormim, cine iubește nu doarme, tresăream, iar ziua părea tot mai departe, tot mai lipsită de strălucire. Ce ar fi putut aduce, când noaptea adusese deja totul, o iubire proaspătă ca un leș cald?”

Povestea în sine, chiar dacă emoționantă, frumoasă și tristă, este una destul de simplă. O avem pe Mira ca personaj principal, corporatistă, persoană singuratică, rece și foarte organizată, care vede viața în alb și negru, care se ascunde în spatele unei cortine de trăiri și sentimente, de ceea ce înseamnă a trăi.
Apoi îl avem pe Savin, la fel de corporatist, calculat din fire, dar nu la fel de rece și de calm. El reprezintă scânteia de care ea are nevoie pentru a ieși din întunericul în care a trăit toată viața, el o face să se simtă iubită, să uite de trecut și să aibă încredere în viitor. Și tot el îi rupe în bucăți inima și îi face praf sufletul.
Îl mai avem și pe Ștefan. Cumva opusul lui Savin, dar parcă la fel în esență, povestea lui Ștefan și a Mirei începe la fel de frumos și, deși e mai explozivă și mai pasională, se termină în exact același fel: cu Mira rănită.

Mi-a plăcut tare mult povestea prezentată, însă, chiar dacă mi-a plăcut mult și am încercat să empatizez cu ea, eu nu am înțeles-o în totalitate pe Mira, nu i-am înțeles deciziile, nu am putut pricepe de ce face aceleași greșeli, de ce nu a învățat nimic din toate lucrurile prin care a trecut (nu erau nici puține și nici ușoare). Cu toate acestea, am încercat să nu o judec, deși nu mi-a ieșit pe alocuri. Toți facem greșeli, dar Mira le făcea parcă dinadins, parcă voia să simtă durerea.

„Cum alegi, când alegi pentru tine ajungi să alegi și pentru alții? Ce pui în balanță, cum decizi cine e mai important, pe cine rănești mai mult și pe cine mai puțin? Unde te pui pe tine?”

Lăsând povestea deoparte, ceea ce mi-a plăcut mie poate cel mai mult la această carte este stilul autoarei. Cartea este scrisă superb, de multă vreme nu am mai citit în halul ăsta de frumos. Scriitura este un vis, este frumoasă și plină de forță, nu are nevoie de diverse „trucuri” pentru a transmite emoțiile pe care vrea să le transmită. Rar aveți șansa de a găsi o asemenea carte, vă zic, așa că nu o ocoliți, habar nu aveți ce pierdeți.

Ajută-mă să nu dispar intră clar în topul preferatelor mele, nici nu trebuie să mă gândesc la asta. Mi-a plăcut extraordinar de mult și chiar nu văd motive pentru care vouă nu v-ar plăcea :))
Dacă v-am convins măcar puțin și doriți să vă cumpărați cartea (lucru pe care îl recomand cu căldură), o găsiți aici: Libris, Elefant, Cartepedia și multe alte librării online.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: