Poate ar fi bine să discuți cu cineva – Lori Gottlieb || O carte diferită, dar importantă

Se mai întâmplă uneori să citești o carte care te surprinde din toate punctele de vedere și care te lasă fără cuvinte, este perfect normal să se întâmple așa, iar asta cred că nu înseamnă decât că acea carte a fost cu adevărat bună. Recunosc că eu nu știu dacă am mai trăit în ultima perioadă momente de genul, încerc să alternez cât pot de mult cărțile pe care le citesc și genurile literare, așa că asta mă lasă cumva să respir și să îmi adun gândurile. Până să dau de cartea scrisă de Lori Gottlieb.
Poate ar fi bine să discuți cu cineva a ajuns în posesia mea după o destul de lungă perioadă în care tânjeam după ea, iar atunci când a ajuns la mine, deși mi-am dorit să o citesc la scurtă vreme de la achiziționa rea ei, lucru pe care am și încercat să-l fac, am fost nevoită să o pun un pic pe pauză pentru că sesiunea se afla în plină desfășurare.

„Și licuricilor le place întunericul. Există frumusețe în aceste locuri. Dar trebuie să ne uităm într-acolo pentru a o vedea.”

Ei bine, tot uitându-mă la ea, mi-am spus că e cazul să revin la ea luna aceasta. Aceasta a fost probabil una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în ultima perioadă. Când am văzut-o pentru prima dată, ca să fiu sinceră, mă așteptam la o carte de dezvoltare obișnuită, poate cu ceva mai mult detalii tehnice, secrete de psihoterapeut, mici sfaturi și alte lucruri de acest fel. Nici că puteam să mă înșel mai tare! Am descoperit nu doar povestea unui psihoterapeut, ci și pe cea a unui om care, mai presus de meseria sa, nu este un robot, trece prin la fel de multe probleme ca ceilalți și suferă la fel de mult. Și uneori simte că trebuie să apeleze la ajutor specializat.
Cam acesta este subiectul principal al cărții, autoarea vorbește despre momentul în care a decis că are nevoie de terapie, despre cum au decurs ședințele și chiar și modul în care psihoterapeutul său – Wendell, așa cum este prezentat în carte – a ajutat-o.
Deși nu intră prea mult în detalii ce țin de domeniu, lucruri pe care cei mai puțini pasionați de subiect, adică cei ca mine, nu le-ar înțelege foarte ușor, Lori Gottlieb are grijă să strecoare când și când și câteva elemente ce țin mai degrabă de partea tehnică a psihoterapiei. Totuși, aceasta se preocupă în același timp și de modul în care acestea sunt plasate, a fost evident faptul că nu și-a dorit ca lectura să fie îngreunată în vreun fel, așa că nu a făcut din această carte una de specialitate, nu neapărat.

„Dacă e să plângi pentru o pierdere, nu e mai bine să ai un arsenal întreg de amintiri neplăcute – momente de tăcere impenetrabile, certuri îngrozitoare, infidelități, dezamăgiri cumplite – care să le tempereze pe cele bune? Nu este oare mai greu să renunți la o relație plină de amintiri fericite?”


Pe lângă povestea și experiența ei cu terapia, autoarea vorbește și din perspectiva unui psihoterapeut, astfel că există unele capitole, cele mai multe chiar, prezintă momente din timpul ședințelor de terapie pe care le are cu anumite persoane. Ca o simplă și superficială părere legată de partea aceasta a cărții: ce dificili sunt unii oameni! Dar clar am adorat părțile în care avem de a face cu John. Enervante, dificile, dureroase, obositoare, epuizante de-a dreptul, acestea sunt doar câteva cuvinte care pot descrie capitolele în care el este „protagonist”, dar tare fericită m-au făcut în final.
De asemenea, deși nu aș vrea să le menționez în mod special, există câteva secvențe din carte care m-au rupt efectiv în bucăți. Am senzația că acolo am regăsit-o cu adevărat pe Lori Gottlieb, iar asta a contat foarte mult pentru mine.

În mod normal mi-ar fi extrem de ușor să aleg care au fost părțile mele preferate, dar nu și aici. Mi-a făcut mare plăcere să descopăr ambele perspective, cea de terapeut și cea de pacient, în același timp (mă rog, nu tocmai în același timp, mai degrabă în aceeași carte), cartea în sine m-a făcut să îmi doresc să aflu mai multe despre psihoterapie sau despre terapie în general, ba chiar mi-a deschis un pic ochii și m-a făcut să îmi pun anumite întrebări în privința mea.
Eu recomand cartea tuturor, este scrisă bine și suficient de lejer cât să nu te încarce. Există însă posibilitatea ca lectura să devină un pic obositoare, dar asta doar pentru că vorbim de un monstru de carte, aproximativ 600 de pagini, nu e tocmai subțire 😊)

Un mic sfat: dacă vreți să o cumpărați, să știți că astăzi sunt reduceri destul de mari pe site-ul celor de la Editura Litera, așa că zic să vă grăbiți și să profitați de ele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: