Peste cinci ani – Rebecca Serle

Știu că am făcut o pauză destul de mare de la blog și îmi dau seama că nu am fost foarte activă pe pagină, sunt conștientă de aceste lucruri, dar nu a fost ceva intenționat. Se mai întâmplă ca viața să nu fie cea mai plăcută, iar planurile făcute și stabilite deja să nu se potrivească deloc cu ceea ce se întâmplă de fapt. Totuși, chiar dacă am pus blogul pe pauză o perioadă mai mult sau mai puțin scurtă de timp, am reușit să citesc. Nu mult, doar mă știți, dar am terminat o carte care mi-a dat mari bătăi de cap: Peste cinci ani de Rebecca Serle.
Să știți că mi-ar fi plăcut ca acum să vin cu o recomandare de lectură, mi-ar fi plăcut să vă vorbesc despre o carte care m-a cucerit total și pe care mi-ar plăcea să o citiți cu toții, dar nu a fost posibil. Mi-ar fi plăcut ca acum să vă spun că Peste cinci ani a fost cartea pe am așteptat-o, că a fost ceea ce mi-am dorit sau m-am așteptat să fie și că mi-a oferit povestea aia de dragoste de care simțeam că am nevoie, însă chiar nu a fost cazul. Poate că sună puțin cam dur, dar nu știu cum altfel să explic ceea ce simt în momentul de față.
Ca idee, eu am început cartea luna trecută, în noiembrie, când simțeam nevoia să citesc ceva romance, ceva drăguț, poate chiar o poveste de dragoste clișeică, nu știu, ceva care să mă aducă într-o dispoziție bună (am și găsit cartea aia, dar vă vorbesc cu altă ocazie despre ea). Aflându-mă la prima întâlnire cu autoarea, am avut câteva reticențe (nimic de luat în seamă totuși), însă nu m-am gândit nicio clipă la faptul că lectura s-ar putea dovedi a fi una nu tocmai pe gustul meu, ba chiar ușor enervantă. Presupun că surprizele de genul acesta vin întotdeauna când te aștepți mai puțin 😊)

Povestea o prezintă pe Dannie, o tânără aflată într-un moment cât se poate de prielnic al vieții. Are o relație minunată, are o slujbă pe care, în ciuda faptului că o obosește groznic de tare, o adoră și, în principiu, putem spune că duce o viață mai mult perfectă. Asta până într-o zi. Clasic :))
Logodna ar trebui să fie (poate) una dintre cele mai frumoase momente din viața unui om, însă pentru Dannie se dovedește a fi un moment pe cât de frumos, pe atât de ciudat. Motivul? În aceeași seară, Dannie se culcă și se trezește într-un alt apartament, cu un alt inel pe deget și cu un alt bărbat lângă ea. Data? 15 decembrie 2025. Cinci ani în viitor. Ați crede că este doar un vis, chiar așa pare, însă lucrurile iau o turnură și mai dubioasă atunci când respectivul bărbat apare în viața ei.
Cam aceasta este ideea principală a cărții, una foarte interesantă, destul de originală și plină de oportunități pentru autoare. Aici intervine cea mai mare problemă a mea cu cartea asta. Rebecca Serle putea face foarte multe lucruri cu subiectul pe care l-a abordat, putea să o ia în multe direcții și a avut ocazia să creeze ceva fascinant, însă a ales să meargă pe o rețetă deja cunoscută și deja folosită până peste poate.
Da, cred că v-ați dat seama deja ce vreau să spun, din punctul ăsta povestea devine mai mult sau mai puțin previzibilă și cât se poate de enervantă, lucru care, ce să vedeți, m-a enervat pe mine.
Ca să ne înțelegem, eu nu am neapărat o problemă cu clișeele, nu atâta timp cât sunt bine scrise și nu sunt repetitive, dar în cazul acestei cărți nu mi-au picat foarte bine.

Vreau să vă vorbesc puțin și despre personaje, mă rog, despre unul dintre personaje: Dannie. Ea este prezentată ca fiind o persoană foarte meticuloasă, are totul pregătit la secundă, și-a plănuit viața (personală și profesională) punct cu punct și nu își dorește prea mult să se abată de la acest plan. Nu este nimic în neregulă cu asta, eu admir fiecare persoană care reușește să se țină de ceea ce își propun și am apreciat-o și pe Dannie într-o anumită măsură. Problema cu personajul acesta este că devine încetul cu încetul (și fără să vrea) foarte… controlling. Mi s-a părut a fi un lucru foarte nesănătos pentur toate personajele implicate, dar mă gândesc că asta (printre altele) a dorit autoarea să scoată în evidență.

În mod cert cartea acesta nu a fost pentru mine. Nu m-am împăcat cu stilul autoarei, mi s-a părut cumva prea matematic pentru genul acesta de poveste (nu știu dacă are sens pentru toată lumea ce am scris aici, dar nu știu cum să exprim altfel ceea ce vreau să spun), nu mi-au plăcut deloc personajele, nu am reușit să mă atașez de vreunul, ceea ce nu se întâmplă foarte des.
Sunt sigură că există persoane printre voi care vor iubi cartea aceasta și care probabil se vor regăsi în ea, chiar sper că se va întâmpla asta, dar pentru mine nu a funcționat chiar așa cum mi-aș fi dorit.

Cartea o găsiți aici, în librăriile fizice sau pe site-urile librăriilor online.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: