Recenzie „Umbra muntelui”- Gregory David Roberts

Editura: All;
Număr pagini:850
Rating pe Goodreads:5/5

PREZENTARE

„Sursa tuturor lucrurilor, lumina, are mai multe forme decât sunt stele pe cer. Un singur gând frumos este suficient pentru a o face să strălucească. Însă o singură greșeală poate pârjoli o întreagă pădure în suflet, ascunzând toți aștrii de pe cer.” Așa deschide Gregory David Roberts un nou capitol din viața fostului deținut australian Lin, implicat apoi în afacerile mafiei locale din Bombay. Mai multe experiențe spirituale fac lumină în peisajul urban dominat de regi ai drogurilor, polițiști corupți și crime misterioase. De-a lungul firului narativ sinuos, schimburile de replici dure, între traficanții de droguri, se întrepătrund cu pasajele de înțelepciune hindusă, învăluită uneori în fum de canabis.

Acțiunea începe cu revenirea lui Lin dintr-o misiune de contrabandă într-un Bombay care s-a schimbat prea mult, în prea puțin timp. Mulți dintre prietenii lui au dispărut, iar noua conducere a mafiei se bazează exclusiv pe violență într-un joc care pare să fi scăpat de sub control. Întâlnirea cu un om sfânt, cu aură legendară, pune sub semnul întrebării tot ce învățase Lin până atunci despre viață și iubire. În prim-plan reapare și Karla, dragostea sa neîmplinită, alături de care Lin va experimenta o intensă căutare lăuntrică și o reînviere, refugiindu-se pe un munte al înțelepților hinduși, în timpul războiului dintre bandele mafiote. Cartea mustește de autenticitatea experienței povestite la prima mână. Autorul a fost cândva cel mai căutat infractor din Australia – la rândul lui, a reușit să evadeze din închisoare după ce a fost condamnat pentru jaf armat.

RECENZIE

După cutremurătoarea poveste din Shantaram pe care am asimilat-o treptat în suflet, mult după ce cartea și-a găsit sfârșitul în ultima sa pagină, m-am găsit în fața unui munte înșelător de emoții, greu de controlat, pe culmile căruia am urcat cu greu și în mult mai mult timp. Întoarcerea lui Lin într-un Bombay întunecat, de nerecunoscut, schimbă la 180 de grade percepția lui despre sine, îl determină să își pună întrebări, să aibă lungi serii de retrospecție în cea mai grea misiune pe care o va îndeplini vreodată: cunoașterea firii umane și a omului ca un cumul de emoții, cu care el va trebui să se identifice pentru a fi fericit.


“We are collections of things that we find and experience and value and keep inside ourselves, sometimes knowingly, sometimes unknowingly, and that collection of things is what we finally become.” 


 

Ați putea spune că e o carte greoaie numai după subiectul pe care pare să îl abordeze, că necesită multă dedicare și pasiune pentru a fi înțeleasă, însă lucrurile stau cu totul altfel. Pe parcursul experienței mele de lectură, înainte căreia mă pregătisem îndelung emoțional și psihic pentru ce avea să urmeze, am realizat că  am nevoie de foarte puțin pentru a pătrunde sensul acestei cărți: trebuia să fiu om și să fi trăit o vreme în această lume, lucruri pe care oricare dintre noi a fost nevoit să le facă, fără ca măcar să fie întrebat înainte =))

Așa că, înzestrată cu multă „omenie”,  am pornit pe drumul bine cunoscut și sinuos al vieții lui Lin sau Shantaram, omul sufletului(meu). Realizând că destinul lui pare mult mai întunecat decât înainte și că simte o presiune constantă asupra sentimentelor sale, Lin decide că ar fi  un gest rațional să pornească pe urmele înțelepciunii propriului spirit. Astfel, în umbra unui munte care capătă puternice înțelesuri simbolice, Shantaram îl cunoaște pe Idriss, personajul meu preferat de departe, exceptându-i pe Lin și Karla.


“You should let Jesus in your heart.’ ‘Jesus is in every heart, brother.’ ‘Are you serious?’ ‘Of course. I love that guy. Who doesn’t?’ ‘A lot of people don’t,’ he laughed. ‘Some people hate Jesus.’ ‘No. Brilliant mind, loving heart, significant penance: Jesus was the real deal. They might know Christians they don’t like, but nobody hates Jesus.” 


 

Ah, dacă mi-ar permite timpul și spațiul, aș realiza un studiu de caz și o prezentare PowerPoint despre cât de mult m-a inspirat pe mine Idriss, dar și despre viziunea mea asupra modului lui de abordare al … lucrurilor spirituale =)) M-a amuzat teribil antiteza dintre Idriss și orice figură bisericească din prezent, prin simplu fapt că totul pornește de la om către alt om, iar raporturile acestea sunt menite să te înalțe. Cel mai bun exemplu  este chiar prima întâlnire după aproape un an dintre Karla și Lin, ambii îndrumați de Idriss, care începe cu cererea unei glume bune, pentru că, logic, râsul este cel mai bun medicament.  Am simțit întreaga idee  a muntelui ca centru de înțelepciune și regăsire asemenea unui simbol, unui fapt pur ideal, menit să oglindească drumul interior al lui Lin, schimbarea lui introspectivă, care conferă și un fel de simetrie cărții ( totul începe și se termină în spațiul muntelui ).

În cadrul unei acțiuni care gravitează în jurul unor morții inexplicabile, care amenință să îi fure lui Lin tot ce îi este mai drag, am simțit  o permanentă stare de alertă, m-am bucurat de anumite întâmplări la cotă maximă și mi-a venit să arunc cartea pe geam după anumite dialoguri=)))), semne clare că merită cel puțin jumătate de lună din viața mea de cititor ♥️


“Almost everyone I’ve ever loved is dead. And the only way to live with the constant cull of what you love is to take a little of that cold grave into yourself, every time.” 


 

Trebuie să recunosc că,  pentru mine cel puțin, ship-ul a avut un rol vital în relația dintre mine și această lectură =))) Îi iubesc pe Lin și pe Karla, iar modul în care autorul i-a adus împreună mi se pare unul briliant. Am strâns cartea în brațe de n ori și am țopăit prin casă, deci vă dați seama câtă influență au avut cei doi pentru mine 😂😂Îmi pare atât de rău că nu pot spune mai multe, dar trebuie să vă las și pe voi  să citiți anumite scene cu lacrimi de bucurie în ochi ❤️☺️

Umbra muntelui este, încă de la început, mai mult decât o carte. Este o viață de om creionată aproape perfect, este emoție pură, este regăsirea sinelui atunci când totul pare să se prăbușească. Apropiați-vă cu timiditate de aceste pagini, luați muntele în brațe și lăsați umbra lui să rămână cu voi pentru totdeauna. Promit că nu vă va părea rău! ❤️


“The wonder isn’t that love finds us, as strange and fated and mystical as that is. The wonder is that even when we never find it, even when love waits in the wings of dream too long, even when love doesn’t knock on the door, or leave messages, or put flowers in our hands, so many of us never stop believing in love.” 


 

Îi mulțumesc editurii All pentru exemplarul oferit și pentru șansa de a citi aceste volume  ❤️❤️  Cartea poate fi comandată de aici.

-Nico-

Un gând despre „Recenzie „Umbra muntelui”- Gregory David Roberts

Adăugă-le pe ale tale

  1. Superba recenzie ❤ M-ai facut foarte curioasa si imi doresc sa citesc ambele carti ! Din cate inteleg este o serie complexa care merita toata atentia noastra. Cu siguranta am sa o trec pe lista aia a mea kilometrica..:)))

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: